"Poezia domnului Pillat e transpunerea poieziei lui Alecsandri, prin tot progresul de sensibilitate şi prin toate prefacerile limbii, pe care le-au putut înfăptui cincizeci de ani de evoluţie: aceeaşi viziune idilică a naturii, aceeaşi seninătate pătrunsă, însă, şi de un sentiment elegiac, ce-i creşte emotivitatea şi, deci, lirismul, şi aceeaşi simplitate de limbă şi mijloace de materializare poetică."

Eugen Lovinescu

Descendentul unei vestite familii boiereşti din Moldova, amintită de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, ginerele lui Ion Brătianu, a copilărit la moşia Florica, de lângă Piteşti, de pe Valea Argeşului.

Urmează liceul Sfântul Sava, din Bucureşti, îşi ia baca laureatul la un liceu din Paris, urmând apoi Facultatea de Litere şi Drept de la Sorbona. Debutează în Convorbiri literare, condusă de Titu Maiorescu; scrie, în tinereţe, versuri moderne şi simboliste, în volumele: Visări păgâne, Ţăranul pierdut, Scutul Minervei, Poeme într-un vers.

La maturitate şi bătrâneţe, revenind la moşia Florica, este impresionat de peisajul mirific, de pe Valea Râului Doamnei, spre Câmpulung Muscel, elaborând volumul Pe Argeş în sus, în care întâlnim poezii de esenţă tradiţională.
Aici sosi pe vremuri, poate fi încadrată în curentul tradiţionalist, alături de alte creaţii ale lui Vasile Voiculescu, şi Nichifor Crainic, constând în: valorificarea elementelor tradiţionale şi creştin ortodoxe româneşti, glorificarea vieţii satului şi a peisajului natal, orientări prin care Ion Pillat continuă Pastelurile lui Vasile Alecsandri.
Poezia este o demonstraţie pentru aceste elemente tradiţionale.
Autorul ne descrie intrarea într-un conac boieresc (de la Florica), în cadrul căruia bunicul de altădată (tânăr) o aşteaptă pe frumoasa Calyopi, sosind la iubitul ei cu o Berlină legănată prin lanuri de secară, iar el o întâmpină şi îi spune Sburătorul de-un tânăr Eliade.

Titlul poeziei este semnificativ pentru fixarea în timp a întâlnirii dintre cei doi tineri: în perioada paşoptiştilor.

Dar timpul a trecut repede: De mult e mort bunicul, bunica e bătrână.
Reţinem şi o filosofie specific populară: Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ştersele portrete. Afirmaţia îi serveşte poetului pentru a ne transfera imaginativ spre a doua generaţie acum el îşi aşteaptă iubita La casa amintirii cu obloane şi pridvor. Iar când Pe urmele berlinei trăsura ta stătu, îndrăgostitul îi recită Balada lunii, de Horia Furtună (poet contemporan cu Ion Pillat). Minunată precizie a timpului, prin reliefarea poeţilor specifici fiecărei generaţii!

Elementele tradiţionale sunt: descrierea unei case boiereşti şi a aleei de la intrare, sosirea maestruoasă a iubitelor din cele două cupluri, transmiterea obiceiului întâmpinării de la o generaţie la alta.
Vom observa că aceste aspecte tradiţionaliste sunt reliefate artistic într-un limbaj modern.

---

Tag-uri: poet

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 08 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---