Încadrarea în epoca literară.

Curente şi orientări literare. Receptări critice.

Volumul arghezian apărut în 1931, intitulat Flori de mucigai, din care face parte ÅŸi Fătălăul, a suscitat diverse reacÅ£ii în rândul criticii româneÅŸti. George Călinescu spunea despre el: „Cu Flori de mucigai arta lui Arghezi se preface în aÅŸa fel încât, formal, putem afirma că poezia argheziană autentică, lipsită de orice ecouri străine, aici începe", afirmându-i originalitatea. Perpessicius crede despre această apariÅ£ie, în al doilea volum al MenÅ£iunilor critice că ar fi „o anexă versificată a PorÅ£ii negre", neputându-i sesiza adevărata valoare, deÅŸi îi stabileÃ…Å ¸te corect filiaÅ£iile cu Les fleurs du mal ale lui Baudelaire. Mircea Scarlat consideră Flori de mucigai drept „primul volum omogen imprimat de Tudor Arghezi", comparându-l cu eterogenitatea Cuvintelor potrivite din 1927.

Deşi volumul a fost cumva anunţat prin câteva poezii din Cuvinte potrivite - vezi Testament, apariţia sa consolidează o nouă estetică argheziană, estetica urâtului. Prin tematică şi, mai ales prin limbaj, explorând zone până atunci necunoscute poeziei, volumul Flori de mucigai aderă la modernitate. Arghezi creează aici o lume inspirată din mediul închisorilor, dar care devine spaţiu artistic, un univers imaginar iluminat de flăcările iadului şi populat cu figuri cel puţin stranii. Criticul Nicolae Manolescu respinge ideea oricărei abordări realiste a acestui volum: „Lumea florilor răului e un pur simbol, un tărâm inexistent, imaginat astfel din raţiuni estetice". Despre Fătălăul şi alte „personaje" exclamă edificator: „Este Fătălăul un hoţ şi Tinca o femeie de rând? Nici bărbat, nici femeie, de o frumuseţe tainică, stranie, Fătălăul e un Sburător!".

Călinescu vede în Fătălăul - ,„admiraţia în faţa frumuseţii virile a unui Adonis de Văcăreşti", în timp ce Mircea Scarlat îl consideră „un elogiu de tip clasic, într-un limbaj insolent". Sburător sau doar Adonis de Văcăreşti, Fătălăul rămâne o figură emblematică a acestei lumi, misterios şi straniu, închegat parcă din mituri şi eresuri. Ceea ce îi este caracteristic, atât lui, cât şi lumii din care vine, e graniţa, zona de mijloc. Lumea sa se află undeva - „la mijloc de Bun şi Rău", ca şi Isarlîcul lui Barbu - spune Manolescu, între închisoare şi poveste, între suavitate şi vulgaritate, între viaţă şi moarte, între masculin şi feminin. Tema şi semnificaţia titlului

Termenul popular folosit în titlu ne trimite spre incertitudine, spre un amestec, nu tocmai clar, de femeie şi de bărbat, conducându-ne la figura mitică a androginului. Fie că desemnează hermafroditismul, fie o lipsă de virilitate în înfăţişare sau manifestări, termenul din titlu nu oferă prea multe indicii despre temă. Privită din acest punct de vedere, poezie e un elogiu al frumuseţii pur şi simplu, aducând atingeri mitului erotic, prin aluziile la Sburător: „Fata, de cum te-o vedea, / Ca din vânt rămâne grea". Această lume decupată din Infern, acest univers damnat, în care gingăşia se amestecă uşor cu trivialul are nevoie de un portret ideal, care să-i reflecte esenţa şi bogăţia. Şi pentru că ea este o lume răsturnată, o imagine pe dos a celei reale, filtrată estetic, şi portretul ideal va fi unul răsturnat -Fătălăul este un Sburător „a l'envers", amestec fabulos de Făt-Frumos şi de zmeu, dar şi de „strigoi de voievod". El nu e o fiinţă reală, e rezultatul unei împerecheri ciudate, iar conceperea sa nu a fost una obişnuită, ci mai degrabă diavolească - „O fi fost mă-ta vioară/ Trestie sau căprioară/ Şi-o fi prins în pântec plod/ De strigoi de voievod? / Că din oamenii de rând / Nu te-ai zămislit nicicând/ ... Cine ştie din ce smârc, / Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheaţă, / Cu coama de ceaţă, / Cu uger de omăt- / Iese aşa fel de făt".

Elemente de structură şi de compoziţie

Poemul conţine trei strofe ample, inegale, versurile scurte alternând cu cele mai lungi, şi trei versuri finale, scrise cu intenţie ironică. Are un nucleu epic pronunţat şi foloseşte adresarea directă, ceea ce imprimă textului un ritm accelerat şi o formă personalizată. Se pot delimita două planuri distincte - portretul propriu-zis şi presupusa origine a „personajului". Incipitul este nonconformist, conţinând o formulă familiară de adresare - „Mă, tu semeni a femeie". Limbajul aparţine aici registrului colocvial şi este şocant în brutalitatea sa. Finalul aduce o răsturnare de situaţie, specifică poeziei argheziene - e o coborâre din fantastica lume a eresurilor şi miturilor la ceea ce vrea eul poetic să numească realitate, oricum alta decât cea reală. Această coborâre se realizează şi la nivelul limbajului - se trece de la cel al poveştilor, la cei colocvial şi familiar: „Na! Ţine o ţigare". De fapt, finalul nu face altceva, decât să ofere o altă explicaţie originii Fătălăului, nu neapărat mai îndreptăţită decât cea anterioară - „Din atâta împărechere şi împreunare, / Tu ai ieşit tâlhar de drumul mare".

Procedee ÅŸi mijloace artistice. Imagini ÅŸi figuri de ÅŸtil

Pentru că este un Sburător „pe dos", în portretul Fătălăului se face simţită ironia, prin care se parodiază clişeele poeziei populare: „Degetele ca viermuşii, / Pielea: pielea corcoduşii". Enumeraţia pare figura de stil centrală a poeziei, folosită în alcătuirea portretului - „Solz de sticlă-n unghie, / Ochiul tău înjunghie, / Gura ta sub firişoare-i/ Pafta de mărgăritare". Metafora creează imagini interesante, care dau profunzime poemului, în ciuda materialităţii lor - „O fi fost mă-ta vioară, / Trestie sau căprioară/ Şi-o fi prins în pântec plod,' De strigoi de voievod?". Comparaţiile completează evocarea acestei figuri fantastice: „Urechile, ca doi melci", „Ţi-este mâna/ Ca smântână". Epitetele sunt rare şi se află, în general, la graniţa cu metafora - „...picioare/ Domnişoare" sau „coamă de ceaţă". Caracterul mitic al androginului ilustrează perfect această făptură miraculoasă, căreia i se adaugă conotaţii diabolice, având efecte misterioase asupra muritorilor: „Căci pleoapa de ţi-o ridici/ O ciupeşti cu trei furnici". Formulare este, evident, maliţioasă, ironia e şi ea o parte importantă a portretului acesta, care, deşi fantastic, nu-l prea poţi lua în serios.

Imaginile folosite sunt predominant vizuale - „Coapsa lată, / Adâncată", cu o singură excepţie, o imagine olfactivă, de o mare senzualitate, pe care o ascunde printr-un limbaj neprotocolar: „Şi-al dracului! - a miere/ Şi a tiparoase/ Hoitul tău miroase".
Frumuseţea se găseşte aici, tocmai în ambiguitate, în incertitudine, ea nefiind una de tip tradiţional, E o frumuseţe a neobişnuitului, ce se naşte din trivial şi grotesc, aşa cum se întâmplă în tot volumul Flori de mucigai, e o transformare ce ţine clar de estetica urâtului.

Limbajul

Modernitatea poemului nu ţine numai de noutatea esteticii dezvoltate, dar şi de limbajul folosit. Cuvintele şi expresiile populare - „rămâne grea" sau „muiere" alternează cu termeni poetici - „mărgăritare" sau „voievod" şi formulări specifice stilului colocvial: argou - „hoit" şi invectivă - „al dracului". Se observă o îmbinare a stilului înalt sau cult cu stilul jos sau popular, aici intrând şi celelalte registre.

Versificaţie

Poemul are în cele trei strofe rimă împerecheată, iar în ultimele trei versuri, monorimă. Măsura este variabilă şi nu are ritm .

Modurile ÅŸi timpurile verbale

Timpul predominant este prezentul, sugerând consistenţa şi concreteţea acestei lumi, a cărei figură emblematică e Fătălăul. Singurul conjunctiv - „să semene" nu reuşeşte să facă din portret o proiecţie, acesta pare închegat sub ochii noştri, cu o prezenţă ce-l impune ca real. Forma populară de trecut - „o fi fost" face şi mai misterioasă originea acestei fiinţe fabuloase.

Concluzii

Fătălăul arghezian este o replică originală a Sburătorului aparţinându-i lui Heliade-Rădulescu. Dar conotaţiile poemului nu se opresc aici, îl putem considera o abordare modernă a mitului androginului într-o cheie ironică. Fătălăul se vrea un imn scandalos, menit să şocheze spiritele conformiste, propunând o delicioasă luare peste picior a canoanelor. Acest demers nu semnifică o preamărire a trivialităţii, descoperind adesea gingăşii ascunse sub expresia de mahala .

---

Tag-uri: literatura

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---