După recunoaşterea independenţei, România a trebuit să ţină seama de noul echilibru de forţe creat în Europa:
- pe de o parte deoarece ocupa o poziţie strategică în Balcani;
- pe de altă parte trebuia să se integreze noilor structuri europene ca stat de sine stătător.

Un rol deosebit l-au avut diplomaţi ca: Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, V. Boerescu, D. A. Sturdza şi alţii;
- după demersuri diplomatice legate în special de acordarea cetăţeniei evreilor şi rezolvarea urmărilor afacerii Strousberg, între 1878-1880 Germania, Anglia, Franţa, Grecia, Olanda, Rusia, Austro-Ungaria, au recunoscut independenţa de stat a României;
- încă din toamna anului 1878, Carol I primeşte titlul de Alt eţă Regală; s-a stabilit ca în lipsa descendenţilor direcţi, tronul să revină nepotului său de frate, Ferdinand, căsătorit în 1892 cu principesa Măria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Angliei;
- la 14 / 26 martie 1881 Parlamentul a votat transformarea României în regat;

Relaţiile româno-austro-ungare la sfârşitul secolului al XlX-lea se înrăutăţesc:
- Austro-Ungaria ocupă un loc important în Comisia Dunării;
- 1867 înfăptuirea dualismului duce la o politică de deznaţionalizare în Transilvania;
- consecinţele convenţiei comerciale din 1875.

Rusia:
- şi-a întărit poziţiile în Bulgaria;
- în 1878 caută să ocupe şi România;
- incidentul de la Arab Tabia în legătură cu delimitarea frontierei de sud a Dobrogei.

Franţa - după războiul cu Prusia din 1870-1871 nu mai reprezenta o forţă în Europa. Acestea impun României, tot mai mult izolată diplomatic, o alianţă politico-diplomatică cu Puterile Centrale (Tripla Alianţă) formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia.

Alianţa cu Puterile Centrale s-a semnat în 1883 şi a avut un caracter secret, fiind cunoscut doar de rege şi de unii oameni politici:
- a fost reînnoită de câteva ori în anii următori;
- a avut un caracter defensiv;
- membrii se obligau să se ajute reciproc şi să nu încheie alianţe potrivnice vreuneia din părţi.

La începutul secolului al XX-lea România s-a afirmat în sud-estul Europei ca un factor de stabilitate politică;
- situaţia în Europa se complică pe fondul conturării celei de a doua alianţe politico-diplomatice din Europa, Antanta (Tripla înţelegere) formată din Franţa, Anglia şi Rusia;

România a urmărit menţinerea status-quo-ului în peninsula Balcanică.

Austro-Ungaria:
- se apropie de Bulgaria;
- 1908 anexează Bosnia şi Herţegovina;
- intensifică asuprirea în Transilvania.

Conflictul în Balcani s-a agravat şi datorită ignorării pretenţiilor ruseşti asupra strâmtorilor Bosfor şi Dardanele; Bulgaria dorea să-şi mărească teritoriul pe seama Turciei. În 1909 moştenitorii tronului din Germania şi Austro-Ungaria vizitează Bucureştiul, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de către Carol I, ocazie cu care. a fost numit feldmareşal al armatei germane. Ion C. Brătianu, principesa Măria şi alţi politicieni au sperat ca prin reorientarea spre Antantă să sprijine unirea Transilvaniei şi Bucovinei cu România.

---

Tag-uri: lupta, intregire, tara, drepturi, politica

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---