In majoritatea lucrărilor de specialitate figurează restricţia clorurii de sodiu în dieta acestor bolnavi, avand în vedere proprietatea sodiului de reţinerea apei şi reducerea diurezei. Dar, cercetările din ultima vreme în legătură cu metabolismul electrolitic au adus date noi, preţioase, care se opun vechilor concepţii.

Astfel, s-a observat că restricţia de sare diminuează în mod constant, eliminarea calciului pe cale urinară. Relaţia între calciurie şi natriurie este o competiţie privind resorbţia tubulară a acestor două elemente.

Le Chatelier a constatat că modificarea concentraţiei unuia dintre ioni aduce după sine modificarea concentraţiei tuturor celorlalţi, creand, astfel, un dezechilibru ionic, care caracterizează diferitele tipuri de litiază urinară. După natura lui, acest dezechilibru ionic duce la hiper- sau hipoelectrolitemie anionică sau cationică. Un aport insuficient de clorură de sodiu are ca efect modificarea ionilor bivalenţi (calciu, magneziu) cat şi a fosforului.

Pe de altă parte, observaţiile clinice au arătat că persoanele care consumă multă sare, prin urmare cu natriuria ridicată, sunt mai puţin predispuse la litiază urinară, deoarece în eliminarea urinară a calciului şi a sodiului există o relaţie inversă
întrucit ionii de clor şi sodiu, împreună cu ionul bicarbonic, determină 85% din presiunea osmotică a sangelui, înseamnă că o scădere a acestora aduce după sine o modificare a presiunii osmotice. S-a mai observat că scăderea ionilor de clor si sodiu în litiaza urinară este însoţită de modificări ale celorlalţi electroliţi.

Avand în vedere cercetările din ultima vreme urologii recomandă litiazicilor urimri o dietă cu un conţinut normal de sare.
sursa imaginii http://www.h2dj.com

---

Tag-uri: apa, minerale, cura, tratament, boala, natural

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---