Expresia „cele şapte minuni ale lumii" înglobează cele şapte monumente celebre ale antichităţii, culmi la care ajunseseră ştiinţa, tehnica şi mai ales arhitectura orientală şi greco-romană.

Iată-le în ordinea cronologică a constituirii lor: 1) Piramida cea mare de la Gizeh, 2) Grădinile suspendate din Babilon (sau, ale Semiramidei), 3) Templul Artemisei din Efes, 4) Mausoleul din Halicarnas, 5) Statuia lui Zeus din Olimpia, 6) Farul din Alexandria şi 7) Colosul din Rodos.

Aceste monumente au fost denumite „minuni", nu în sens de „miracol" mistic, de fenomen supranatural, ci în accepţiunea de realizări excepţionale, care depăşeau tot ceea ce se construise până atunci. In acest spirit, orice înfăptuire grandioasă, orice invenţie extraordinara a gemului omenesc primea, prin analogie, denumirea de „o nouă minune", sau „o adevărată minune", sau mai ales „a opta minune". Astfel, după apariţia electricităţii, în secolul trecut, s-a spus pe bună dreptate că ea este a opta minune, datorită contribuţiei uriaşe pentru istoria civilizaţiei. Şi cu egală dreptate, se spune astăzi că energia atomică, deschizând căi uluitoare pentru progresul omenirii, constituie şi ea a opta minune a lumii.

După cum se vede, nu se continuă numerotarea: a noua, a zecea minune etc. Monumentele antichităţii rămânând „cele şapte minuni" de bază, fiecare nouă realizare genială este socotită a opta minune a vremilor moderne, a epocii respective.

---

Tag-uri: expresie, minuni, arhitectura

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---