Este o specie a genului epic, în proză, mai mare decât povestirea şi mai scurtă decât romanul, cu un singur fir narativ, concentrat în jurul unui singur personaj principal şi cu un număr restrâns de personaje secundare, urmărind parcurgerea punctelor subiectului (expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul). Exemplu, Sobieski şi românii, de C. Negruzzi, unde poate fi analizată această structură.

Vom observa că o altă nuvelă istorică a aceluiaşi scriitor, Alexandru Lăpuşneanul, se apropie mai mult de structura romanului, fiind împărţită în capitole cu câte un motto reprezentativ: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu", „Ai s ă dai sama, Doamnă!", „Capul lui Motoc vrem!", „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu".

Cunoaştem următoarele tipuri de nuvele: realistă: Pădureanca, de I. Slavici; istorică: Alexandru Lăpuşneanul, de C. Negruzzi; naturalistă: În vreme de război, de I.L. Caragiale; fantastică: Lostriţa, de V Voiculescu, filosofică: Sărmanul Dionis, de M. Eminescu (în acelaşi timp şi fantastică), anecdotică: Cum am învăţat româneşte, de C. Negruzzi. Uneori, nu se poate face o delimitare exactă între nuvelă şi povestire, existând caracteristici care se interferează, cum ar fi lecturile Lostriţa, de V. Voiculescu şi La ţigănci, de M. Eliade, ori nu există un hotar precis între nuvela filosofică şi cea fantastică, de ex. în cazul lecturii Sărmanul Dionis, de M. Eminescu, părerile sunt împărţite şi în manualele curente, aprobate de M.I.S.T., precum şi în studiile de Limba şi literatura română, cu texte de analizat şi concepte operaţionale, tipărite până acum.

---

Tag-uri: genul epic

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---