Articulatia este locul de contact intre doua sau mai multe oase . O articulatie este formata din mai multe elemente:
suprafetele articulare ale oaselor ce vin in contact, cartilajul articular care acopera suprafetele articulare si o capsula articulara, care infasura zona de contact a oaselor, delimitand in interior un spatiu redus, numit cavitate articulara, captusita la randul ei cu o membrana sinoviala.

Membrana sinoviala secreta un lichid sinovial, care ajuta alunecarea cartilajelor articulare. La articulatiile fixe (suturi), cavitatile articulare lipsesc.

Articulatiile sunt de mai multe feluri. Unele nu permit miscarea oaselor ce vin in contact (de exemplu, articulatiile dintre oasele craniului) si se numesc suturi, deoarece sudeaza, solidarizeaza, oasele intre ele.

Altel e permit doar miscari limitate, reduse cum sunt cele dintre coaste si stern, dintre oasele pubiene s.a. Articulatiile numite mobile permit miscari largi intr-o singura directie (de exemplu, articulatia cotului permite doar indoirea (flexia) si dezdoirea (extensia) antebratului pe brat) sau in toate directiile (de exemplu, articulatiile umarului si soldului in care membrul superior sau respectiv membrul inferior pot face miscari inainte, inapoi, laterale si de rotatie).

Structura articulatiilor variaza cu importanta si functia oaselor in cadrul scheletului. Astfel, oasele cutiei craniene care protejeaza un organ fragil-creierul -nu permit miscari intre ele.

Partile osoase care vin in contact sunt zimtate, se intrepatrund, iar cavitatea articulara nu exista, astfel incat se creeaza conditii optime de aderenta si fixare.

Invers, articulatiile in care este nevoie de miscari largi au o cavitate articulara cu lichid sinovial , iar capetele articulare ale oaselor in contact sunt unul proeminent, celalalt scobit, de forme corespunzatoare tipului de miscare.

Pentru un sprijin mai bun al oaselor si pentru o mai buna solidarizare a lor pot exista in articulatii cartilaje de forma corespunzatoare (meniscuri la genunchi) si ligamente intra-articulare care prind intre ele capetele osoase.

Presiunea negativa (vidul) din cavitatile articulare normale au, de asemenea, un rol foarte important in mentinerea alaturata a capetelor osoase.

Capsulele articulare sunt formate din benzi de tesut conjunctiv care, prinzandu-se pe cele doua capete osoase, protejeaza articulatia si limiteaza miscarile ce se pot efectua la nivelul ei.

Tendoanele muschilor care trec prin vecinatatea articulatiilor mari sunt despartite de capsula articulara prin tesut gras sau formatiuni speciale care ajuta alunecarea (burse seroase). Articulatiile reprezinta regiuni sensibile la modificarile atmosferice (umiditate, temperatura scazuta), la infectii si traumatisme care pot provoca inflamatii articulare (artrite), deformari articulare si chiar pierderea mobilitatii la nivelul lor (anchiloze).

Dupa fracturi, la locul de contact dintre fragmentele osului fracturat, pot aparea articulatii false, numite pseudartroze.

Pseudartrozele reprezinta de fapt zone de reparare anormala a osului in care nu se produce osificare completa, la acest nivel fiind posibile miscari ale fragmentelor osului fracturat.

Articulatiile, in special cele fixe, se pot osifica catre batranete, in locul cartilajului aparand tesut osos. Acest fenomen se intampla in special la articulatiile cutiei toracice, avand drept consecinta o diminuare a miscarilor respiratorii.

La oasele capului, fenomenul amintit se produce mult mai devreme, astfel incat chiar la craniul de om adult se pot observa asemenea transformari datorita carora zonele articulare aproape nu se mai observa.

---

Tag-uri: articulatie, oase, cartilaj

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 29 March '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---