FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,631
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Articulatia humeroantebrahiala

Tag-uri Populare


anatomie   oase   muschi   corp   picioare   brate   aliaj   otel   fier   metal   omor   crima   otrava   investigatie   hormoni   medicina   plamani   sange   nas   organism   cultura   cunostinte   cercetare   inspiratie   china   yang   soare   energie   aer   secretie   glande endocrine   tesuturi   reproducere   faringe   yin   respiratie  

All Tags

Famous Forum

 

Articulatia humeroantebrahiala

 Q:   Intreaba despre Articulatia humeroantebrahiala       
Articulatia humeroantebrahiala ARTICULAŢIA HUMEROANTEBRAHIALĂ (sinovală, în balama,
mioxială) permite mişcări de flexie-extensie.

Numim flexie o mişcare ce permite apropierea feţelor anterioare ale braţului şi antebraţului. Flexia activă este uşor limitată prin întâlnirea masei muşchilor flexori. în flexia pasivă aceşti muşchi se lasă comprimaţi; de aici puţin mai multă amplitudine.

Revenirea postflexie la poziţia anatomică se numeşte extensia cotului. în acelaşi timp arebuie să notăm că nu există nici o posibilitate de extensie posterioară din poziţia anatomică. La sfârşitul extensiei cele două oase se află unul în prelungirea altuia datorită unui blocaj datorat formei osoa se a cotului. Unele persoane pot totuşi să depăşească această poziţie: în extensie completă, cotul formează un unghi deschis posterior, este « recurvatum » al cotului.

Suprafeţele articulare implicate în flexie-extensie sunt:

-Epifiza inferioară a humerusului formată din condil şi epicondili delimitând un spaţiu triunghiular. La baza acestui triunghi se găsesc două suprafeţe articulare: medial este trohleea humerusului formată din 2 povârnişuri, 2 margini şi un şanţ şi corespunde incizurii ffohleare a ulnei; lateral este capitulul, o mică porţiune dintr-o sferă de cea. 1 cm diametru; cele 2 zone sunt separate de un şanţ intermediar şi el articular.
-Epifiza superioară a radiusului, faţa superioară a capului radial este o suprafaţă circumscrisă, uşor concavă (foseta capului radial) ce se articulează cu capitulul humerusului. Ea este delimitată la exterior de o bordură ce corespunde şanţului intermediar.
-Epifiza superioară a ulnei la nivelul căreia se descrie incizura trohleară delimitată de cele două procese : coronoidian şi olecranian. Olecranul prezintă 5 feţe: anterioară; psterioară: internă;externa;superioara.

Procesul coronoidian prezintă 4 feţe: anterioară; interioară; externă; superioară.
Faţa anterioară a olecranului şi superioară a procesului coronoidian formează o suprafaţă articulară aproape continuă sub formă de cilindru gol; este incizura trohleară a ulnei. Ea este acoperită de cartilaj şi separată printr-o creastă longitudinală în 2 porţiuni. Corespunde trohleei humerale.

Suprafeţele articulare sunt înconjurate de zone depresionare:
-fosa coronoidiană deasupra trohleei pentru procesul coronoidian al ulnei (anterior)
-fosa olecraniană (posterior) pentru procesul olecranian al ulnei
-fosa radială deasupra capitulului pentru capul radiusului.

Mijloacele de unire ale articulaţiei sunt:
-Capsula articulară - uneşte 3 oase: humerus, ulna, radius; pe humerus se ataşează în jurul fosei coronoidiene şi olecran, îmbracă trohleea şi lasă liberi cei 2 epicondili pentru inserţii musculare; pe radius se insera în jurul colului la 5-6 mm sub capul radial; pe ulnă pe ambele margini ale incizurii trohleare, incizura radială, olecran şi proces coronoidian.

Include deci vârful olecranului şi procesul coronoidian, de aceea fracturarea sau smulgerea epifizelor respective vor interesa şi capsula. Capsula este tensionată anterior şi mai ales lateral; este laxă posterior permiţând o mare amplitudine a mişcării de flexie.

-Ligamentele cotului sunt puţin importante. Anterior formează un evantai ca întăreşte capsula. Posterior formează încrucişări de fibre. Permit deci foarte bine mişcarea de flexie-extensie.

Cele mai importante sunt ligamentele laterale :
- ligamentul colateral intern (ulnar) format din 3 fascicule care pleacă de pe epicondilul medial şi se termină pe marginea procesului coronoidian şi olecranian ;
- ligamentul colateral extern (radial) format din 3 fascicule care pleacă de pe epicondilul lateral; primele 2 se «leagă« de capul radiusului, unul anterior şi unul posterior pentru a se termina în final anterior şi posterior de incizura radială a ulnei.

Cel de-al III-lea, în evantai, se termină pe faţa externă a olecranului. Aceste ligamente puternice împiedică orice mişcare laterală în articulaţia cotului.
Oasele cotului în flexie-extensie

Suprafeţele humerusului se articulează cu ansamblul radio-ulnar permiţând mişcări într-un singur plan: sagital în jurul unui ax transversal.
In flexie forma concavă a oaselor spre anterior permite comprimarea maselor musculare. Capul radiusului pătrunde în fosa radială. Procesul coronoidian pătrunde în fosa coronoidiană.

în extensie procesul olecranian pătrunde în fosa olecraniană. Axul trohleei humerale este oblic în sus şi spre exterior (extremitatea medială coboară mai jos decât cea laterală). De aceea, colul în extensie formează un unghi descris spre exterior (cubitus valgus) mai mult sau mai puţin marcat.

sursa imaginii http://www.rothregatta.org


Tag-uri: oase, muschi, corp, anatomie, brate, picioare



Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 30 January '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :