Premisele geolpolitice: date fizico-geografice concrete, transformări econo-mico-sociale, dinamică demografică, evenimente politico-militare interne şi externe.
-200 î. Hr şi 106 d. Hr - faza a treia a civilizaţiei daco-getice de tip La Tene.
- maxima dezvoltare a metalurgiei fierului - cuptor pentru reducerea minereului de fier la: Bezid (jud. Mureş), Bragadiru (S.A.Ilfov), Casinul Nou (jud. Harghita), Moacşa (jud. Covasna), Căţelu Nou (Bucureşti), Teiu (Argeş), Tomeşti, Botoşani;

Agricultura
-plug cu brăzdar şi cuţit de fier;
-casmale, sape, săpâligi, securi, coase (la Grădiştea Muncelului-Hunedoara, Dedrad- Mureş, Lozna Botoşani;
-seminţe carbonizate (la Popeşti-Giurgiu şi în Munţii Sureanu).
-Nivelul de locuire
-sec. II-lea î. Hr bogat în obiecte specifice epocii La Tene;
-unelte: cleşti, nicovale, sfredele, dălţi;
-arme: sica (sabie scurtă curbată cu un singur tăiş);
-vase de cult, lănci, scuturi, coifuri, cnemide (apărătoare între gleznă şi genunchi);
-răspândirea roţii olarului.

Ceramica
-de culoare cenuÅŸie;
-pictată cu motive geometrice, zoomorfe, florale;
-lucrate cu mâna de la chiupuri ( vase mari pentru provizii) la ceşti tronconice utilizate ca opaiţ sau afumătoare în ritualuri religioase. Prelucrarea argintului
podoabe şi vase la Gândeşti (jud. Vrancea), Sâncrăieni (jud. Harghita), Vălenii de Munte (Prahova);
-ateliere de bijutier la Baniţa (jud. Hunedoara), Pecica (jud. Arad), Tăşad (jud. Bihor).

Utilizarea monedei
-din sec. al II-lea î.Hr. noi faze ale emisiunilor locale;
-tip Dumbrăveni (jud. Vrancea);
-tip Medieşu Aurit (jud. Satu Mare) împreună cu monede străine;
-tip Vârteju Bucureşti peste o sută monede ajung la Cârlomăneşti (jud.
Buzău) alături de o emisiune monetară din Thasos;
-la Răcătău şi Brad Negri (jud. Bacău) monedele tip Vârteju sunt asociate cu
denari romani republicani din argint. Asemenea monede mai sunt semnalate
-la: Cetatea Albă şi Insula Şerpilor, Vişina (Galaţi) şi Bârşa (Arad). Aceste
emisiuni monetare denotă legăturile comerciale cu grecii şi romanii.

Diviziuni în cadrul populaţiei geto-dacice:
-agricultori, păstori, meşteşugari;
-se consolidează aristocraţia sacerdotală şi militară;
-proprietatea obştilor săteşti "pământ nehotărnicit cultivat" nu mai mult de un an (Horaţius în Ode, III, 24), coexistă şi proprietatea privată care prezintă temeiul libertăţii juridice a grupurilor sociale;

-grup social de mare prestigiu tarabostes sau pileaţi după Iordanes (Getica 70) ocupau demnităţi politice, ecleziastice, militare (mormintele princiare de la Răcătău (jud. Bacău), Popeşti (jud. Giurgiu), Cugir (jud. Alba). Grupul social geto-dac cel mai numeros comaţi sau copillati după afirmaţiile lui Iordanes dar şi Cassius Dio (68,9) sunt producători liberi (agricultori şi meşteşugari) şi negustori;

-cetăţile de piatră pe înălţimi atestă diferenţierea socială de la Bâtca Doamnei (jud. Neamţ), Moineşti (jud. Bacău), Cetăţeni (jud. Argeş), Căpâlna (jud. Alba), Polovraci (jud. Gorj), Costeşti (jud. Hunedoara) devin nuclee de viaţă protourbană încadrată în civilizaţia oppidiană (oppida în limba latină desemna aşezări înstărite);
-"oraÅŸele" incipiente geto-dace: Apoulon, Drobeta, Napoca, Porolissum, Arcidava, Burridava, Cumidava, Tamasidava, Ziridava;

-uniunile de triburi sunt atestate şi de emisiunile monetare, monede tip Răduleşti-Hunedoara sunt atribuite daeilor ratacensi din Podişul Transilvaniei; monede de tip Vârteju Bucureşti sunt raportate la triburile dacice ale piefigilor; monede de tip Dumbrăveni atestate în N-E Munteniei şi Sudul Moldovei se încadrează în uniunea de triburi alcătuită din sensi (siensi);
- uniunea de triburi din centrul Moldovei formată din carpizi, caucoensi, ty-rageţi condusă de un urmaş al lui Zalmodegikos, regele Rhemaxos şi fiul său Phra (damon?) depresurează cetatea Histria atacată de tracii conduşi de Zoltes; aceasta este o posibilă continuitate dinastică;

-potrivit lui Tragus Pompeius pentru anii 180-150 LHr. regele get Oroles ("Vulturul") luptă în două rânduri cu bastamii, mărturie atestată şi de mormintele getice din sec. V-IV î. Hr. de la Poieneşti (jud. Vaslui) şi de un cimitir bastarnic din sec. III î. Hr.; colaborarea militară dintre bastarni şi geţi în urma expansiunii romane în Peninsula Balcanică (cele două războaie ilire şi cele patru războaie macedonene) şi în Asia Mică (cucerirea Pergamului);

-Mithridates VI Eupator (112-63 Î.Hr) rege al Pontului (120-63 Î.Hr), poartă trei războaie împotriva romanilor, îşi extinde autoritatea asupra ţărmurilor de N şi V de M. Neagră. Cetăţile greceşti Olbia, Tyras, Apollorîia Pontică, Histria, Tomis şi Callatis, au recunoscut suzeranitatea (sec. I î.Hr.) fiind incluse în uniunea mithridatică. După al treilea război cu romanii (74-71 î.Hr.) cel mai înverşunat adversar al Romei în Asia Mică, pierde treptat toate cuceririle din Asia Mică şi stăpânirea asupra litoralului dobrogean supus Romei în (73-71 dHr.) de M. Terentius Varro Lucullus;

-aceste condiţii geopolitice prielnice reinstaurării protecţiei (suveranităţii) căpeteniei autohtonilor carpato-nistreni asupra Histriei, care după înnisipare este tot mai izolată de oraşele,vest-pontice şi spre care îşi îndreaptă atenţia noii conducători ai Romei.
sursa imaginii http://4.bp.blogspot.com

---

Tag-uri: razboi, daci, romani, istorici, trecut

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---