Plamânii sunt două organe ce ocupă cavitatea toracică împreună cu inima, vasele mari, traheea, esofagul, aorta şi canalul toracic. Regiunea topografică dintre cei doi plamâni, care conţine organele enumerate, se numeşte mediastin.

Plămânul are o formă conică , cu diametrul vertical de circa 25 cm, cel transversal de circa 10 cm ÅŸi cel sagital de circa 16 cm. Este de culoare roÅŸiatică-brună ÅŸi de consistenţă moale, elastică. Fiecareplămânare câte trei feÅ£e : una externă costală, una internă mediastinală ÅŸi una inferioară diafragmatică (sau baza plămânului). Pe faÅ£a mediastinală, concavă, se găseÅŸte hilul plămânului, o despicătură în formă de rachet� �ƒ cu coada în jos. La nivelul hilului intră ÅŸi ies din plamâni elementele pediculului pulmonar : bronhia primară, artera pulmonară, cele două vene pulmonare ÅŸi vasele cu nervii bronhiei. Pe ambii plamâni există câte un ÅŸanÅ£ adânc, oblic, de sus în jos ÅŸi dinafară înăuntru, numit scizura mare sau interlobară. In plus, pe plămânul drept, din partea mijlocie a acestei scizuri, pe faÅ£a externă se desprinde scizura accesorie (orizontală) care merge pe faÅ£a mediastinală. Scizurile împart plamânii în lobi. Plămânul drept are trei lobi delimitaÅ£i de cele două scizuri (lobul superior, mijlociu ÅŸi inferior), iar plămânul stâng are doi lobi (superior ÅŸi inferior) .

Plămânul este constituit din căile aeriene intrapulmonare, reprezentate prin arborele bronhie, şi din parenchimul pulmonar, alcătuit din formaţiuni piramidale, numite lobuli pulmonari. Fiecare lob prezintă o zonă centrală, numită nucleu, şi una periferică, numită manta, cu o grosime de 3—5 cm. în nucleu sunt situate într-o masă de ţesut conjunctiv : bronhia lobului respectiv şi ramificaţiile sale, vase sanguine şi limfatice, ganglioni limfatici şi nervi. Mantaua este alcătuită din lobuli pulmonari.

Arborele bronhie este un sistem de canale rezultate din ramificarea intrapulmonară a bronhiilor primare . Fiecare bronhie extrapulmonară (primară) pătrunde în hil şi străbate plămânul aproape în întreaga sa lungime.
Bronhia primară dreaptă dă naştere succesiv la două bronhii secundare, una pentru lobul superior şi alta pentru cel mijlociu, iar porţiunea ei terminală devine bronhia secundară a lobului inferior.

Bronhia primară stângă dă naştere bronhiei secundare pentru lobul superior stâng, după care devine bronhie secundară a lobului inferior stâng. Bronhiile secundare dau în continuare ramuri colaterale ş.a.m.d. până la stadiul de bronhiole extralobulare (supralobulare) care pătrund fiecare în câte un lobul pulmonar, devenind bronhiole intralobulare. Ramificaţia arborelui bronhie este deci iniţial monopodică şi numai către sfârşit devine dicotomică. Bronhiile şi ramificaţiile lor până la stadiul de bronhiolă extralobulară inclusiv au o structură asemănătoare cu cea a traheei. Inelele cartilaginoase sunt însă reduse la plăci (lame) de cartilaj, începând cu bronhiile intrapulmonare, iar sub corion, către tunica fibroelastică, există un strat muscular neted, circular, numit muşchiul lui Reissessen.

Lobului pulmonar este unitatea morfofuncţională a plămânului . Văzut în spaţiu, are aspect de piramidă cu vârful orientat spre hil şi centrat de o bronhiolă intralobulară şi cu baza orientată către suprafaţa externă a plămânului, formând figuri neregulate poligonale care se văd cu ochiul liber. în interiorul lobulului bronhiola intralobulară dă mai multe ramuri care, la rândul lor, se ramifică, însumând circa 100 de bronhiole terminale (respiratorii) pentru fiecare lobul. Bronhiolele terminale se lărgesc devenind canale (duete) alveolare. Fiecare canal alveolar se divide în mai mulţi saci alveolari în formă de pară .Sacii alveolari sunt alcătuiţi din alveole, formaţiuni aproape sferice de circa 150 microni diametru.

Totalitatea ramificaţiilor unei bronhiole terminale alcătuiesc un acin pulmonar . Acinii pulmonari au un diametru de circa 2 mm. Pereţii canalelor alveolare şi cei ai alveolelor care alcătuiesc saci alveolari sunt formaţi dintr-un strat subţire de ţesut conjunctiv (corespunzător corionului din structura căilor aeriene) pe care sunt situate izolat, din loc în loc, foarte rare celule epiteliale turtite. O dată cu bronhiola extralobulară pătrund în lobuli şi ramuri ale arterei pulmonare care se ramifică la fel, ajungând ca fiecare alveolă pulmonară să fie îmbrăcată într-o reţea capilară. Există vase capilare şi în grosimea pereţilor conjunctivi alveolari. Raportul intim al capilarelor numeroase cu pereţii alveolelor pulmonare, faptul că pereţii acestora sunt foarte subţiri, alveolele foarte numeroase (250 alveole pe 1 mm2) şi suprafaţa totală alveolară foarte mare (150 m2) fac posibil cu uşurinţă schimbul de gaze între plamâni şi sângele la nivelul alveolelor pulmonare. La plamâni întâlnim două circulaţii sanguine : una funcţională şi una nutritivă. Circulaţia funcţională serveşte funcţia respiratorie a plămânului şi este reprezentată prin mica circulaţie. Circulaţia de nutriţie (ventriculul stâng - artera aortă - artelele bronhice spre cei doi plamâni - reţeaua capilară - vene bronhice - vena azigos - vena cavă superioară - auricuiul drept) aduce parenchimului pulmonar oxigen şi substanţe nutritive şi ţine de circulaţia mare. Plamânii posedă şi o bogată reţea limfatică.

Plamânii sunt inervaţi de plexusurile pulmonare formate din fibre simpatice şi parasimpatice. Parasimpaticul este bronhoconstrictor şi secretor, iar simpaticul, bronhodilatator şi vasoconstrictor. Plamânii sunt înveliţi în pleure.

Pleurele sunt două membrane seroase, câte una pentru fiecare plămân . Ele au formă de saci fără deschidere şi sunt alcătuite dintr-o foiţă viscerală ce aderă de parenchimul pulmonar şi dintr-o foiţă parientală care tapetează cutia toracică şi în jos diafragmul. Cele două foiţe se continuă una cu cealaltă la nivelul pediculului pulmonar. între pleura viscerală şi cea parietală există o peliculă foarte fină de lichid, iar presiunea este negativă (vid intra-pleural), ceea ce permite dezvoltarea unei tensiuni superficiale suficient de mari pentru a le menţine aderente în cursul mişcării respiratorii, făcând ca plamânii să urmeze mişcările cuştii toracice şi diafragmului în inspiraţie. Existenţa pleurelor şi a lichidului pleural împiedică totodată frecarea plamânilor de pereţii toracici în cursul mişcărilor respiratorii. Spaţiul virtual dintre cele două pleure, numit impropriu cavitate pleurală, devine spaţiu real când între cele două foiţe se adună o cantitate mare de lichid patologic (pleurezie) sau pătrunde aer (pneumotorax).

sursa imaginii www.freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: pleure, respiratie, brohie

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 21 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---