În anul 1846, în orăşelul englez Rugeley şi-a deschis cabinetul un tanăr medic, pe numele William Palmer. La scurtă vreme după aceea, doctorul s-a căsătorit cu fiica naturală a unui colonel din armata Indiilor, anume Mary Thornton. Colonelul lăsase moştenire soţiei nelegitime o avere frumoasă, de care dansa nu s-a putut însă bucura prea mult timp, din pricină că, acceptand stăruitoarea invitaţie a ginerelui de a-i face o vizită, a murit în casa acestuia numai după două săptămani.

Era în anul 1849, deci nu trecuseră decat trei ani de cand William Palmer îşi deschisese cabinetul, dar în acest scurt răstimp el făcuse mari datorii, căci juca nebuneşte la curse. Acum, după moartea soacrei bogate, ginerele se credea scăpat de griji, cel puţin pentru o perioadă de timp. Dar se înşela. Moştenitorii legali au cerut autorităţilor ca averea lăsată de colonel să fie pusă sub sechestru, arătand că Mary Thornton n-a avut dreptul decat la o rentă viageră netransmisibilă. Aşa încat, planul doctorului, de a pune mana pe averea soacrei, a eşuat. Dar el nu înţelegea să rămană cu braţele încrucişate, căci avea nevoie strin-i gentă de bani pentru a-şi satisface costisitorul viciu.

Intr-o zi Palmer a cunoscut un anume Bladon, un bookmaker (ins care ţine registrele de pariuri la curse) pe care l-a invitat la el acasă. Şi, lucru ciudat, oaspetele a murit fulgerător în casa doctorului. Cauza ? Holera, cum atesta certificatul de deces semnat, fără nici o dificultate, de venerabilul doctor Bamford, la cererea colegului său Palmer. Diagnosticul înlătura posibilitatea deschiderii unei anchete, aşa cum intenţionase în primul moment văduva, întrucat cadavrul trebuia imediat înmormantat. Ar mai fi fost un indiciu suspect de care s-ar fi putut prevala văduva lui, anume dispariţia registrului de pariuri al soţului - în care erau probabil notate şi unele datorii ale jucătorilor la curse - dar doamna Bladon a crezut că nu era un lucru destul de important.

Scăpat de datorii, Palmer şi-a spus că putea contracta altele şi şi-a asigurat soţia la trei societăţi pentru suma globală de 13 000 lire sterline. Dar, stranie coincidenţă, Anna Palmer, născută Brookes, a murit şi ea curand, în floarea varstei, tot de holeră. Certificatul a. fost semnat de acelaşi doctor Bamford, asistat de un coleg al lui octogenar. Iar ..neconsolatul" soţ s-a grăbit să încaseze asigurarea.
îmbătat de succes, Palmer, care lunecase acum pe panta crimei, s-a gandit să-şi continue funesta „activitate". Următoarea victimă trebuia să fie chiar fratele său Walter, un alcoolic înveterat. De data aceasta însă s-a lovit de dificultăţi căci toate societăţile la care s-a adresat au refuzat să-i satisfacă cererea de asigurare, întrucat doctorul fixase colosala sumă de 80 000 de lire !

în cele din urmă, o companie a acceptat totuşi să-i asigure fratele pentru suma fatidică de 13 000 de lire. Evident, ..asiguratul" a murit imediat de apoplexie aşa cum pretindea doctorul Palmer. De astă dată însă crima a fost inutilă, deoarece societatea a refuzat să plătească asigurarea : oameni de încredere ai ei aflaseră că, în ajunul suspectului deces, William Palmer cumpărase acid prusie de la o farmacie din Stafford.

Deşi administraţia societăţii a lăsat să înţeleagă că-l bănuieşte de crimă, doctorul, stăpanit de demonul hipodromului, nu şi-a întrerupt totuşi macabra-i activitate, cum ar fi făcut orice alt asasin în locul lui. Dimpotrivă, era nerăbdător să găsească o posibilitate de a-şi achita datoriile mari şi presante.

inimrpiarea i-a scos in cale un tanăr jurist. Moştenitor al unei sume apreciabile de 15 000 de lire sterline, John Parsons Cook, cum se numea noua lui cunoştinţă, intenţiona să investească banii în ameliorarea unei rase de cai. Pasiunea comună i-a apropiat numaidecat pe cei doi, care au devenit prieteni nedespărţiţi. La cursele organizate în ziua de 13 noiembrie 1855 la Shrewsbury, a caştigat un cal al lui Cook, pe care acesta pariase o mare sumă de bani. Evenimentul "a fost sărbătorit într-un han din apropierea oraşului, cu care prilej au fost golite, pe nerăsuflate, cateva pahare de puwch. La un moment dat, în euforia generală, Palmer a profitat de o clipă de neatenţie şi a turnat otravă într-un pahar de alcool, pe care l-a oferit apoi prietenului său. Spre ghinionul lui, acesta l-a golit imediat, după care a început însă să ţipe disperat că îl arde pe gat şi că în fundul paharului e ceva suspect. „E stupid ce spui" - a observat Palmer tăios şi, ca să spulbere orice bănuială a băut şi el din puţinul lichid care mai rămăsese în pahar.

În cursul nopţii, tanărul jurist a fost cuprins de crampe insuportabile şi a început să vomite. Era convins că i se apropia sfarşitul. Dar o purgaţie puternică l-a ajutat. După ce s-a restabilit puţin, Cook a mai asistat a treia zi la o cursă de cai. Apoi a acceptat invitaţia lui Palmer de a locui în Rugeley. unde a închiriat o cameră la Talbot's Arms Hotel aflat chiar în faţa cabinetului doctorului. Acum victima era în întregime la dispoziţia călăului. Starea bolnavului se înrăutăţea cu fiecare zi ce trecea, iar pilulele, pe care grijuliul medic i le dădea, erau urmate de crize dureroase, puternice, însoţite de gemete şi de accese de vomă.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---