Oamenii, găsindu-se în contact direct cu natura înconjurătoare, au început treptat, după cum era şi firesc,să-şi însuşească pentru nevoile proprii elemente din regnul vegetal, mineral şi animal şi să le cunoască în toate aspectele lor. în primul rand, omul primitiv a separat produsele toxice de cele folositoare pentru alimentaţie ; el se întalnea la fiecare pas cu diferite afecţiuni şi a căutat mereu în jurul lui tot ceea ce îi putea alina durerile cand era bolnav.

Deoarece aveau grijă de soţ şi de copii, femeile au fost primele care au cunoscut şi aplicat plantele cu acţiune terapeutică : frunzele de ceai, frunzele de cacao, boabele de cafea, diferite ierburi şi fructe, secara cornută, ca psulele de mac, digitala, mătrăguna etc. Cu timpul, numărul acestora s-a mărit, fiind în legătură cu cunoaşterea tot mai profundă a naturii.

La întrebarea dacă omul primitiv a cunoscut otrava, dacă a folosit-o şi în ce scopuri, este greu de răspuns. Practica folosirii plantelor medicinale, şi implicit cunoaşte rea celor otrăvitoare, era cunoscută omului preistoric, aşa cum consideră arheologii francezi Arlette Leroi Gourhan şi Ralph Solecki. Aceştia au descoperit recent. într-o zonă situată la nord de Bagdad, alături de rămăşiţe umane de lipul celor găsite la Neanderthal, urme de plante cunoscute pentru proprietăţile lor medicinale. Or, după cum se ştie, omul din Neanderthal a trăit cel puţin acum 60.000 de ani.
Întrebandu-ne acum dacă omul din paleolitic nu a încercat cumva să mărească eficacitatea suliţelor şi a săgeţilor sale şi anume ţinandu-le în anumite otrăvuri, cum fac multe popoare primitive şi în vremea noastră ; este evident că nu se poate da un răspuns cert, bazat pe constatari de fapt. Cercetătorii, pe care i-a preocupat această chestiune, nu s-au putut pune de acord şi nu au putut ajunge la concluzii unanim admise.

Revenind la istoria scrisă, putem afirma că folosirea substanţelor otrăvitoare în scopuri criminale a fost cunoscută diri cele mai vechi timpuri. Date precise asupra substanţelor toxice şi a modului lor de acţiune sunt prea puţine dat fiind că cei vechi s-au temut, datorită moravurilor acelor timpuri, să le facă cunoscute marelui public.
Cu studiul otrăvurilor s-au ocupat : Orfeu, denumit teologistul, Horus Mendesius cel Tanăr, Heliodor din Atena, Arab, Nicandru, Dioscoride, Plinius, Paul de Egine etc.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---