În 745 î.e.n., un general asirian, Pulu, intervine energic, sprijinit de trupele de sub comanda sa, în disputa dinastică din Assur şi se proclamă rege luand, ca un simbol, numele celui mai puternic din vechii regi asirieni: Tiglatpalassar, în cazul domniei sale al III-lea. într-o domnie relativ scurtă, iul re 745-727 î.e.n., Tiglatpalassar al III-lea (in asiriana: Tukulti-Apaleshaira) a întins Imperiul asirian mult peste tot ce reuşiseră înaintaşii săi, dar, mai ales, a reuşit, după aplicarea unui sistem reformator, să fixeze cu mai multă durabilitate şi cu caştig pe planul economiei stăpanirca asiriana în teritoriile nou cucerite.

Politica anterioară lui, inaugurată de Tukul-ti-Ninurta, de distrugere complet ă a statelor cucerite şi de golire demografică n-a contribuit la întărirea economică a Asiriei. Desigur, în urma cuceririlor şi a exterminării cetăţenilor de vază din teritoriile cucerite, în acelaşi timp şi principalii proprietari funciari de acolo, casa regală asiriana a devenit stăpana aproape a întregului pămant arabil din Imperiul asirian. Un pămant care nu producea, însă, decit extrem de puţin. Era necesară organizarea unui sistem administrativ care să aibă la bază regiunea condusă de funcţionari imperiali, populată cu oameni independenţi şi semidependenţi, de unde Assurul să-şi poată aduce sclavii necesari, materiile prime, produsele agricole. Acesta este miezul reformelor administrative aplicate de Tiglatpalassar al III-lea.

A fost necesară, însă, schimbarea atitudinii autorităţilor faţă de statele cucerite. Uciderea în masă a populaţiilor rezistente la atacul asirian a fost înlocuită cu deportarea organizată. Populaţia unui teritoriu nou cucerit era transmutată pe terenuri îndepărtate, devastate anterior. Asirienii se preocupă acum de îmbunătăţirea condiţiilor de marş, deportaţii nu mai umblă goi şi cu jugul de lemn în jurul gatului, ci li se permite să-şi transporte bunurile mobile, precum şi membrii de familie care puteau să înfrunte dificultăţile unui astfel de drum. Terenul golit demografic în acest fel nu era lăsat în paragină: erau transmutate populaţii din alte regiuni cucerite. O mică parte dintre băştinaşi, cei în care autorităţile asiriene aveau încredere, fapt, dealtfel, rar, era încorporată în armata asiriana permanentă, căpătand statutul ostaşilor asirieni sau, şi mai rar, era lăsată în vatra originară.

Această politică de transfer de populaţie a fost dusă la perfecţiune prin transplantarea, în aceeaşi regiune, a cateva tipuri etnice care, vorbind limbi diferite, se înţelegeau cu greutate, deci comploturile antiasiriene se înfiripau rar. Populaţia transplantată, lipsita de libertatea individuală juridică si de mijloace proprii de producţie, se bucura de o oarecare independenţă, între care cea a deplasărilor scurte, în interesul producţiei, dar şi în ce) familial, cea a alegerii ocupaţiei, in funcţie de aptitudini şi, desicur, de vechile meserii practicate, cea de decizie asupra membrilor propriei familii etc.

Aplicarea reformelor administrative ale lui Tiglatpalassar al III-lea a contribuit, în cea mai mare măsură, la amestecul popoarelor din Mesopotamia şi parţial din Orientul Mijlociu, pregătind, alături de alţi factori, apariţia marilor popoare din această zonă. Puterea asiriană creată prin forţa armelor râminea, însă, străină de popoarele subjugate.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---