Doina este o poezie lirica, specifica folclorului romanesc, care exprima sentimente puternice, fiind însoţită de o melodie adevărată. Sentimentele exprimate direct se caracterizate prin intensitate, gradare si prospeţime.
In funcţie de sentimentul exprimat, doinele se clasifica in: doine de dor, de jale, de dragoste, de revolta, etc.

"Mai bădiţa, floare dulce" face parte din "Antologia" de poezie populara a lui Lucian Blaga si este o doina de dragoste. Titlul se constituie dintr-o construcţie formata dintr-o interjecţie si un substantiv in vocativ, urmate de metafora opozitivă "floare dulce", titlul fiind reluat si in primul vers al poeziei.

Doina este o confesiune tulburătoare a nevoii de dragoste, a dorinţei de realizare prin iubire pe care o face o tânără fata de alesul ei.

Fiind o opera lirica, unsprezece din cele doisprezece vorbe sunt folosite la persoana întâi, la modul condiţional - optativ, pentru ca exprima dorinţa de realizare a dragostei. Sentimentele, ca in orice doina, sunt exprimate direct si intens. Împlinirea iubirii presupune atât o apropiere in spaţiu, cat si una afectiva, sugerata de expresia: "te-aş răsădi in grădina". Dragostea ei este ocrotitoare: "te-aş secera cu mila", plina de afecţiune.

Sentimentul de dragoste rămâne la nivelul dorinţei si impresionează prin puritate si delicateţe. Verbele "a răsădi, a secera, a face stog, a măcina, a cerne, a frământa" sugerează muncile agricole. Enumerarea lor semnifica faptul ca dorinţa de împlinire a iubirii are in ea ceva ritualic, ca este aşa de puternica încât nu este posibila decât printr-o transformare miraculoasa a celui iubit. Numai astfel zbuciumul sufletesc va lua sfârşit: "Si te-aş da inimii mele/ Sa se stâmpere de jele"

Finalul sugerează si faptul ca dragostea presupune si jale ,durere, suferinţa care nu ia sfârşit decât prin împlinirea ei. Intensitatea sentimentului, gingăşia, puritatea, sunt sugerate prin propoziţia exclamativa prin care începe poezia si prin câteva epitete: "floare dulce, Te-aş măcina mărunt"

In al doilea rand, enumerarea verbelor la condiţional - optativ, de obicei la început propoziţiilor coordonate prin "si" repetat prezintă gradarea ascendentă a dorinţei de împlinire, a dragostei.

Lirismul doinei este sporit si de versificaţia ei: măsura de opt silabe si ritm trohaic, rima împerecheata sau monorima. Exprimarea directa si profunda a sentimentului dovedeşte ca poezia : "Mai bădiţa, floare dulce" este o doina.

---

Tag-uri: lucian blaga, poezie lirica, doina

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 27 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---