Moartea, în 669 î.e.n., în cursul unei expediţii de represiune in Egiptul de jos, cucerit cu doi ani înainte, a regelui asirian Asarhaddon dădea lui Assurbanipal, fiul mezin al acestuia, un imperiu imens ce depăşea cu mult graniţele tradiţionale ale Mesopotamiei. Cearta dinastică, ce ar fi putut izbucni, fusese stinsă îucă din timpul vieţii sale de prudentul Asarhaddon, care-l pusese pe fiul său mai mare, Shamashumukin, să jure credinţă, alături de întreaga suflare asiriană, mezinului Assurbanipal, preferat fratelui său datorită mai mult capacităţii sale de strateg şi om de stat, decat înclinaţiilor cărturăreşti pe care le avea.

Shamashumukin trebui să se mulţumească, în fruntea Babilonului, cu statutul de guvernator al unui teritoriu cu autoadminist rare inclus în regatul Asiriei. Astfel că, în acelaşi an (după alte cronologii în 668), se instalează în fruntea celebrului Ninive, „oraşul sangelui", ca şef al „barlogului leilor", cum erau numite capitala şi casa temuţilor regi asirieni de către popoarele din Orientul Apropiat, una dintre cele mai interesante personalităţi ale lumii antice, Assurbanipal.

Înaintaşii săi, între care Tiglatpalassar III , Sargon II, Sennacherib , inovand tactica şi tehnica militară şi impunandu-şi stăpanirea prin foc şi sabie, întinseseră modestul regat din nord asupra întregului ţinut mesopotamian şi dincolo de graniţele acestuia. Regatul asirian se Invecina la nord cu Hilakku (Cilicia), unde sălăşluiau cimmerienii (un timp supuşi şi aceştia puterii asiriene), cu Urartu şi cu Mussassir (sciţii), la vest cu Marea Mediterană, unde numai mica Iudee îşi păstra independenţa, şi la sud-vest, cu Egiptul de Sus (cel de jos fiind supus de asirieni); la sud se învecina cu Edomul, Moabul, Amonul şi ţinuturile arameilor şi arabilor (dar care erau state şi triburi dependente, cu statut de administrare autonomă), şi, la vest, cu Mana, Media, Ellipi(kasitii) şi Elamul.

Izgonirea faraonului Taharku din Egiptul de Jos, realizare a lui Asarhaddon şi a lui Assurbanipal, facuse o breşă mortală în singura putere capabilă atunci să se opună forţei asiriene. Acest cap de pod a fost exploatat, în anul 666 î.e.n., de Assurbanipal cu ocazia acţiunii lui Tanuatamon (Taltamon), urmaşul lui Taharku, de recucerire a Deltei Nilului. Nici sprijinul dat de Nechao, guvernatorul oraşelor Memphis şi Sais (la un moment dat numit chiar de Assurbanipal în fruntea unei partide asiriene pe care încerca să o constituie acolo), nu-i ajută lui Tanautamon, silit de armatele asiriene să părăsească întreaga vale a Nilului şi Theba şi să se refugieze în Etiopia.

Supunerea intregului Egipt, jefuirea şi distrugerea Thebei, simbolul luptei antiasiriene, au provocat o stare de descurajare profundă în întregul Orient Mijlociu. De asemenea, încercarea de desprindere a Feniciei (parţial cucerită de Asarhaddon) se soldează cu o cruntă represiune şi cu anexarea la Imperiul asirian a încă două oraşe-cetate - statele insulare feniciene Tyr şi Arvad.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 29 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---