Suveranul cu acest nume, cel mai important suveran al Regatului Asirian Mijlociu (1390-908 î.e.n.), face intrarea Asiriei în marea politică a Orientului Antic. După un rol modest în Mesopolamia, în timpul Regalului Vechi Asirian, perioadă spre sfîrşiţul căreia Asiria căzuse chiar sub dominaţia, pe rand, babiloniană si mitanniană, Eriba-Adad I (1390-1364 î.e.n.), profită de zdrobirea statului Mitanni de către hitiţi şi obţine independenţa statului, pe ca

re urmaşul său, Assur-Ubaliit I (1363-1328 î.e.n.) îl întinde in întreaga Mesopotamie. Expansiunea asiriană, în acest început de epocă, nebeneficiind de ascendente nete faţă de vecinii săi, se desfăşoară lent. Abea în vremea domniei lui Salmanassar I (1273-1244 î.e.n.), Asiria reuşeşte să tranş eze în favoarea sa disputa cu hitiţii asupra teritoriului Mitanni şi, pentru prima dată, atinge Eufratul, luand Karkemishul, cheia Siriei pentru cel ce venea din est şi cheia Mesopotamiei pentru cel ce venea din vest. Apariţia asirienilor în Karkemish a grăbit pacea egip-teano-hitită. Este un moment de cumpănă în Orientul Mijlociu pe care Tukulti-Ninurta I (1243- 1207 î.e.n.) îl foloseşte cu fermitate impunand supremaţia asiriană. Atuul superiorităţii sale l-a constituit armata, pe care Tukulti-Ninurta I a transformat-o în cea mai modernă armată din vreme, cumplitul tăvălug asirian.

A întemeiat, corpuri de pedestrime excelent protejată, o călărime, în acelaşi timp mobilă şi grea, care lupta cu lancea grea, dar şi cu arcul, corpuri de care de luptă şi, mai ales, servicii de asalt echipate cu moderne maşini de război (în special berbeci de spart zidurile şi turnuri mobile). Datorită acestor servicii de asalt felul războiului în Mesopotamia se schimbă. Dacă pană atunci cetăţile erau luate după ani de asediu, mai ales prin înfometare, Tukulti-Ninurta I cucereşte cetate după cetate prin forţa oştilor sale de asalt. Pe de altă parte, asediaţii nu mai îndrăzneau să execute incursiuni în rindul atacatorilor, întrucat tabăra asiriană, ce se întocmea rapid, de către aceleaşi servicii de geniu, era practic inexpugnabilă.

Cu o armată bine pregătită şi antrenată în războaiele de asediu, Tukulti-Ninurta I răstoarnă toate legile războiului din mileniul al doilea înaintea erei noastre. Atacul său se desfăşoară prin surpriză, este rapid şi beneficiază de întreaga capacitate a trupelor în stare să lupte. Unicul scop al cuceririi sunt jaful, distrugerea, incendiul, omorul. Populaţia rezistentă este exterminată în chinuri de o atrocitate care depăşea orice imaginaţie. Puţinii care răman în viaţă sunt cei bine dezvoltaţi fizic. Ei sunt aduşi în Assur şi transformaţi în sclavi. Izbirea asiriană începe a fi asemuită cu fulgerul, în urma trupelor asiriene nu mai rămane nimic în afară de ruine fumegande şi stive de cadavre, iar, mai tarziu, pustiul.

Utilizand astfel de metode, Tukulti-Ninurta I lărgeşte considerabil teritoriul Asiriei, la nord-vest şi nord-est, supune Babilonul, de unde aduce la Assur statuia zeului Marduk, spre a o închina lui Assur, zeul sangeros al Asiriei. Efectuează cu succes incursiuni chiar în teritoriul statului hitit, trecand peste celebrul „zid de fier al hitiţilor". La interior, politica sa se izbea, însă, de guvernarea consiliului bătranilor rămas destul de puternic la nivelul Capitalei. Este motivul pentru care construieşte pe malul stang al Tigrului, vizavi de Assur, o nouă capitală: Kar-Tukulti-Ninurta.

Incercarea sa de a se rupe de tutela aristocraţiei provoacă reacţia consIIIului assurian, ce ar fi rămas un simplu consiliu orăşenesc şi Tukulti-Ninurta I este ucis de „cei mari". Regatul asirian, ce se apropia cu paşi mari de statutul de imperiu, rămane pentru un secol în mana unor suverani slabi. Va fi meritul unui alt rege, Tiglatpalassar I (1112- 1074 î.e.n.), renaşterea politicii expansioniste asiriene; acesta dă regatului dimensiuni de imperiu, întinzind stăpanirea asiriană în Siria de Nord, unde a atins Munţii Libanului şi Fenicia.

După moartea lui Tiglatpalassar I, slabii suverani care i-au urmat se izbesc de o covarşitoare invazie, care pătrundea în Mesopotamia dinspre Arabia avind cel puţin tot atata forţă cat şi armatele asiriene: arameii. Popor semit, de crescători de vite, fixat, după ruina statului hitit, in principatele independente de pe malul Eufratului şi în Siria (cel mai important stat arameic va fi cel din Damasc), arameii vor reduce imperiul asirian la frontierele sale fireşti şi îşi vor impune limba în întregul Orient, reuşind, pană în jurul anului zero, să înlocuiască ca limbă uzuală chiar ebraica, în Palestina. Timp de două secole, Asiria va rămine un modest regat independent în nord; de-abia sub Adad-Nirari al II-lea (908-889 î.e.n.) Asiria îşi va reîncepe ascensiunea, cunoscand, în perioada Regatului Asirian Nou, între 908-605 î.e.n., maxima expansiune teritorială.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---