În 785 î.e.n, la Tushpa, cetate ciudată, căţărată în varful uriaşei stanci ce străjuieşte lacul Van, Arghişti I era uns regele unui regat care apărea pe scena istoriei antice, în comparaţie cu imperiile orientale din epocă, cu modestie: Urartu. Cu atat mai mare a fost surpriza contemporanilor cand ostile urarte au oprit la graniţa lor cumplitul tăvălug asirian, trezind din nou speranţa popoarelor din Orientul Mijlociu supuse de sangeroşii regi asirieni.

Arghişti I, a cărui domnie (785-753 î.e.n.) ridică Urartu la apogeul puterii sale, moştenea un regat relativ tanăr. Urarţii, triburi de indoeuropeni înrudiţi cu huriiii, care vorbeau o limbă apropiată de grupa hitită , fixaţi un jurul l acurilor Van şi Urmia, între Anatolia şi Podişul iranian, în aşa-numitul Podiş al Armeniei, îşi cunsituie formaţii statale prin secolele XI-X î.e.n. Despre un stat urart unificat şi consolidat se poate vorbi, însă, de-abia în vremea lui Sarduri I (844-828 î.e.n.), care îi respinge chiar pe asirieni într-un atac în anul 832 î.e.n. Sarduri I şi-a luat, dealtfel, o titulatură asiriană: „Regele cel mare, regele cel puternic, regele mulţimilor, regele din Nairi" („uruartri" şi „nairi" sunt numele sub care figurau urarţii în documentele asiriene) şi a adoptat scrierea cuneiformă akkadiană folosită şi la Assur.

Concomitent cu unificarea politică a micilor regate urarte, are loc şi detaşarea lui Haldi ca zeu suprem (al cerului), al cărui templu principal transformă Mussassirul în centrul religios al regatului. Urmaşii lui Sarduri I, Ispuni (fiul său), între 828-800 î.e.n., şi Menua, între 800-785 î.e.n., au întins statul urart spre est (sudul lacului Urmia) şi, profitand de un vid de putere in Asiria, care a urmat morţii lui Salmanassar al II-lea, spre sud, ameninţînd astfel hotarele estice ale Asiriei.

Unele expediţii urarte, în aceeaşi epocă, au penetrat în zona izvoarelor raurilor Arax şi Kura, spre miezul Transcaucaziei. în construcţia internă, înaintaşii lui Arghişti I s-au preocupat de organizarea administrativă, preluand modelul asirian al provinciilor conduse de guvernatori, de ridicarea unor oraşe, de îmbunătăţirea reţelei de irigaţii şi de alimentarea cu apă (între altele, în vremea lui Menua, a fost amenajat canalul Samiram, care alimentează şi astăzi cu apă oraşul Van).

Arghişti I preia, deci, conducerea unui stat sclavagist ale cărui mecanisme erau relativ bine puse la punct. Hotărat să continue politica externă a înaintaşilor, de apărare în faţa tendinţelor anexioniste ale Asiriei şi de cuceriri, chiar pe seama acesteia şi spre nord şi est, avand asupra puterilor contemporane un ascendent: accesul mai uşor la fier, Arghişti I măreşte şi reorganizează armata. în vremea sa, trupele urarte, imprumutand modele (asirian şi de la triburile transcaucaziene), erau formate din detaşamente de călăreţi, care luptau cu lancea şi se apărau cu scuturi rotunde, din formaţiuni de care de luptă, mai rapide datorită folosirii cailor, cu mare putere de izbire, dată de armament (lăncii lungi şi arcuri pentru atac, iar, pentru apărare, platoşe din plăci, coifuri şi mari scuturi rotunde), precum şi din pedestrime, în cadrul căreia se distingeau sabrerii şi arcaşii, protejaţi şi ei de scuturi rotunde.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 29 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---