Aşa-zisa „cronică din Horhor", săpată pe povarnişurile stancii Van, vorbeşte de o expediţie a lui Arghisti I, organizată chiar la începutul domniei sale, contra regatului Diauechi (numiţi, de greci, taohi), la nord-vestul Incului Van, pe litoralul sud-estic al Mării Negre şi în profunzimea acestuia.

Campania lui Arghişti I s-a desfăşurat la repeziciune, amintind de cele asiriene, şi a avut ca rezultat transformarea acestui teritoriu (după unele izvoare, numai o parte) în provincie urartă. Din campania diauehică, Anghisti I nu se întoarce direct la Tushpa, ci se îndreaptă spre regiunile sudice ale Colchidei, apoi spre nord, în regiunea lacului Kildir, şi revine pe cursul Araxului.

Marea provincie tra nscaucaziană pe care o formase îşi capătă un centru administrativ nou, patronat de numele suveranului (Aighiştihinili, astăzi Armavir). în anul următor, fără a da răgaz Asiriei să-şi ia măsurile de cuviinţă pentru anihilarea acestui concurent la hegemonia în Asia Mică, Arghişti I îşi dirijează armatele spre vest de Van şi ocupă Melida (Malatia de astăzi). Ciocnirea cu asirienii devine inevitabilă. Ea are loc în 774 î.e.n., pe un teritoriu al babilonienilor, valea raului Diala, adanc în sud-est de hotarele urarte, dovedind forţa pe care o căpătase puterea tushpană şi dinastia Saiduriană.

Bătălia este caştigată de trupele urarte, care deţineau, acum, ferm teritoriile din flancurile Asiriei. După această confruntare, care a lăsat cale deschisă influenţei urarte în nordul Mesopotamiei, Arghişti I, înţelegand că totuşi Asiria este o forţă remarcabilă şi în exterior şi cu atat mai mult la ea acasă, îşi mută direcţia principală de expansiune în Transcaucazia şi în regiunea lacului Urmia. Cucerind noi teritorii pe această direcţie, a întemeiat, din necesităţi strategice şi administrative, cetatea Erbu, Arinberdul de astăzi, din vecinătatea Erevanului. în acest fel, Arghişti I separă Asiria de Transcaucazia, Asia Mică şi nordul Siriei, lovind căile comerciale asiriene în această zonă, şi înlocuieşte puterea asiriană cu cea urartă în nordul Orientului Mijlociu.

La moartea sa (a fost înmormantat în mausoleul săpat în stanca de la Van), Arghişti I lăsa urmaşului său Sarduri al II-lea (753-730 î.e.n.) un stat a cărui influenţă externă şi putere erau comparabile cu ale marilor imperii orientale antice. Un suveran asirian de excepţie, Tiglatpalassar al III-lea, avea să reducă însă expansiunea sudică a urar-ţilor, înfranglnd coaliţia urarto-arvadă. Sarduri al II-lea, cu toate că inteligent în realizarea alianţei cu Arvadul, nu sesizează intenţia lui Tiglatpalassar al III-lea şi se trezeşte, în 743 î.e.n., cu regiunea Kommagena invadată de asirien Faptul n-a mai permis o bună sincronizare şi coalizare trupelor urarte cu cele ale Arvadului, astfel că bătăliile de, la Krishtan şi Halpa (Alep) sunt pierdute de aliaţi. însăşi Tushpa, mai tarziu, în 735 î.e.n., este cu greu apărată de Sarduri al II-lea.

Urartu pierde teritoriul de la izvoarele Tigrului şi, sub suveranii următori, între ei Russa I (730- 714 î.e.n.), puterea Urartului decade sub loviturile Asiriei, aflată în plină epocă de renaştere, şi ale cimmerienilor. în regiunile statului Urartu s-au format, după destrămarea lui completă, prin încrucişarea vechilor locuitori urarţi cu alte grupuri etnice, popoarele gruzin în nord-vest şi armean în sud-vest şi la centru. Aceştia din urmă pătrund în Urartu spre mijlocul secolului al Vll-lea î.e.n., venind din ţinutul Chaiassa (pe Eufratul Superior), iar denumirea de armeni au căpătat-o mai tarziu, prin transfer de la „Armina" , cum apare denumită provincia în vremea lui Darius I, în inscripţia de la Behistun.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 29 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---