Potrivit definiţiei date de Dicţionarul Explicativ al limbii române, pastelul reprezintă o specie a poeziei lirice care cultivă descripţiile de natură, prin intermediul cărora sunt relevate uneori stările sufleteşti ale autorului.

Referindu-se la pastelurile lui Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu dădea o definiţie destul de largă asupra acestor specii literare. Criticul afirma că pastelurile sunt un şir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, câteva idile, toate însufleţite de o simţire atât de curată.

Criticul Garabet Ibrăileanu a consacrat poeziei „Vara” o amplă analiză critică, apreciind-o drept cea mai lirică din opera lui Coşbuc şi, în acelaşi timp, cea mai fru moasă.

„Vara” este un imn închinat naturii, un tablou în versuri prin descrierea unui moment al verii, anotimp care declanşează optimismul unui om care se simte o parte din natură, aşa cum afirma însuşi Ibrăileanu.
Atitudinea autorului este contemplativă în faţa acestei atmosfere de frumuseţe, de bogăţie.

În prima strofă domină imaginile vizuale: „Priveam fără de ţintă-n sus/Într-o sălbatică splendoare”, spre un Ceahlău aflat „în zări albastre”. Tabloul se lărgeşte şi se adânceşte în mister odată cu comparaţia „ca o taină călătoare/Un nor….Plutea….”. epitetul „sălbatică splendoare”, ca şi metafora „Ceahlăul…./Un uriaş cu fruntea în soare” subliniază aspecte importante ale tabloului de natură.

Cu prima strofă ne-am aflat în spaţiul cosmic al descrierii de natură, dar în strofa a doua, poetul ne coboară într-un peisaj terestru prezentat dinamic, într-o natură apropiată: „spicele”, „feciorii şi fetele”, „mieii albi”, „graurii suri” definesc spaţiul teluric în care se află poetul. Aici, picturalul domină cu ajutorul epitetelor caracterizatoare sau cromatice, precum şi a comparaţilor şi a inversiunii: „Vesel cânt”. „blonde plete”, „lungul lor veşmânt”. La acestea se mai adaugă imaginile motorii date de verbele la imperfect: spicele „jucau”, graurii „zburau”, etc.

Natura personificată este o divinitate în faţa căreia poetul rămâne extaziat.

După ce la începutul secolului trecut întâlnim descrieri de natură în operele lui Cârlova, Bolliac, Alexandrescu, Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri introduce în literatură nu numai denumirea speciei, dar dă un volum de pasteluri de o adevărată valoare. L-au urmat Mihai Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonsky, G.Bacovia, I.Pillat şi mulţi alţii. Toţi aceştia au fost autori de inspirate descrieri de natură, fiecare într-un mod personal şi original.

---

Tag-uri: metafore, personificari

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 March '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---