În 614 î.e.n., după înfrangerea armatelor Asiriei, la Arapkha (615 î.e.n.), locuitorii Assurului, unul din bastioanele sangeroasei puteri asiriene, poate cel mai important, trăiau în nesiguranţa plină de teamă a iminentei invazii, care ar fi putut izbi mai întai oraşul lor. Şi, într-adevăr, previziunile se împliniră, assurienii infiorandu-se la auzul cuvantului strigat cu groază de unul dintre observatorii de pe turnul porţii: „Chaldeenii!" Oastea chaldeo-babiloniană se desfăşura maiestuos, umpland campul din jurul cetăţii pană la limita orizontului. Ceea ce pandarul assurian nu comunicase în strigătul său, dealtfel faptul ar fi fost ignorat de assurieni, era că în armatele duşmane îşi aveau locul, important dacă nu hotărator, formidabilii ostaşi mezi.

Puterea asiriană, aşa cum a dovedit-o în numeroase randuri, n-ar fi fost covarşită numai de babilonieni. La Arapkha, confruntare decisivă, victoria a revenit coaliţiei dintre Nabopolassar, puternicul suveran al Babilonului, şi Cyaxares al II-lea (sau Uakshatar, în ariană), tot atat de puternicul suveran al mezilor. Sosiţi în sud-vestul Caspicii în jurul anului 1000 î.e.n., împreună cu alte triburi înrudite, între care cei mai importanţi erau perşii , mezii au traversat cateva secole de permanentă nesiguranţă pană la organizarea statală solidă, care le-a permis (datorită şi alianţei cu urarţii) ridicarea unei armate puternice. Aceasta s-a întamplat la sfarşitul secolului al VIII-lea î.e.n., sub conducerea lui Deiokes sau Daiaku (726-675 î.e.n.), care a întemeiat, sub suzeranitatea Imperiului asirian, regatul Media, cu capitala la Ecbatana. Urmaşul lui Deiokes, în acelaşi timp, după Herodot, şi fiu al său, Phraortes (675-653 î.e.n., alte cronologii: 655-625 î.e.n.), a făcut din Media un stat puternic.

Phraortes se baza pe doua elemente in lupta pentru emanciparea de sub jugul asirian. pe de o parte, pe puterea proprie, considerabil întărita în urma supunerii perşilor; pe de altă parte, pe alianţa cu triburile vecine, între care cei mai importanţi erau cimmerienii. Încercarea lui Phraortes se soldă, însă, cu un eşec, datorită prezenţei, în Iruntea Imperiului asirian, a unui suveran de excepţie - Assurbanipal.

Phraortes chiar pieri în luptă. După moartea acestuia, mezii au întrerupt lupta antiasiriană pentru a face faţă unui nou pericol: invazia sciţilor. Detaşamentele extrem de mobile ale călăreţilor sciţi, excelenta manuire a arcului, în chiar momentele în care şarjau, au făcut din sciţi adversari redutabili, pe care mezii n-au reuşit să-i nimicească, ci numai să le stăvilească înaintarea. Respingerea sciţilor s-a datorat asirienilor. Astfel că Cyaxares al II-lea, devenit regele Mediei (625 î.e.n.), se poate consacra reluării preparativelor pentru lupta antiasiriană. în acest scop, crea o puternică armată, care-şi însuşise tehnica de luptă asiriană, dar şi procedeele scite de hărţuire prin atacuri fulgerătoare desfăşurate de călăreţi-arcaşi.

Alianţa Mediei cu regatul neobabijonian (chaldeean) avea să compună cea mai impresionantă forţă militară din epocă, la care asirienii, handicapaţi şi de suveranii slabi ce au urmat lui Assurbanipal, n-au mai rezistat. Rand pe rand, în 615 î.e.n., la Arapkha, în 614, la Assur, în 612 la Ninive (capitala asiră), coaliţia medo-babiloniană caştigă bătăliile cu asirienii, pentru ca, în 605 î.e.n., la Karkemish, puterea asiriană să fie definitiv spulberată şi ştearsă din istorie. în Asia anterioară rămaseră două puteri, aliate (şi pe baze personale, prin căsătoria lui Nabucodònosor cu Amytis, din casa regală a lui Cyaxares), care-şi Impartirà supremaţia. Cyaxares al II-lea, după un război scurt, ataşează în 590 î.e.n. teritoriul urart (v. Arghişti) pentru a se consacra, apoi, războiului cu Lydia, care a durat pană in 585 î.e.n. în acel an, la 28 mai, în timp ce în Anatolia, pe malurile Halysului (Kizil Irmak astăzi), se desfăşura bătălia hotăratoare dintre mezi şi lydieni (rege: Alyattes), a avut loc o eclipsă de soare.

Fenomenul, tratat de combatanţi ca un semn al zeilor, a determinat încetarea ostilităţilor; tratatul de pace încheiat a fixat frontiera dintre Media şi Lydia pe fluviul Halys. în acelaşi an, Cyaxares al II-lea muri. Realizase, în timpul lungii sale domnii, un veritubil imperiu, bazat la interior pe un sistem de regate dependente de Media lăsat fiului său, Astiages, care a domnit între 585-550 î.e.n. O umbră ameninţa, însă, tronul regal din Ecbatana: regatul, supus, al perşilor mndus de Cambyses I (600-559 î.e.n.), din familia lui Ahemenes (Achaimenes), care domnise la începutul secolului al VII-lea î.e.n., asupra tribului pasargazilor. Cambises I, Ahenirnidul, vasal al lui Astiages, fusese legat de acesta şi printr-o uniune personală prin fata suveranului med, Mandana, care îi fusese dată ca soţie. Stirpea dinastiei mede, întemeiată de Deiokes, se va topi astfel în cea a noilor dinaşti tdiemenizi, care vor transforma statul ridicat la apogeu de Cyaxares al II-lea în cel mai întins şi puternic imperiu al Orientului antic.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 01 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---