În anul 77 î.e.n., pe cursul mijlociu al Nimphaionttlui, la 50 de kilometri de confluenţa acestuia cu Tigrul, în sudul Podişului Armeniei, se întemeia Tigranocerta, oraşul care avea să fie populat în cel mai original mod din întregul Orient antic: cu sila. Din 12 oraşe elenistice aveau să fie strămutate forţat grupuri masive de populaţie (cu totul 300 000 de oameni) pentru a transforma în metropolă cetatea pe care cel mai important suveran armean, Tigranes al II-lea, o destinase a fi centrul imperiului creat de el.

Aflat din anul 95 î.e.n. pe tronul Armeniei Mari, Tigranes al II-lea, zis şi Tigranes cel Mare, a făcut din modestul regat armean, supus influenţei Pârtiei, unul dintre cele mai întinse imperii ale vremii. Ostatic la suveranul arsacid al Pârtiei, el însuşi un arsacid, Tigranes al II-lea semnează în favoarea acestuia importante concesiuni teritoriale şi Mitridate al II-lea, regele part, îl sprijină în ocuparea tronului Armeniei. în chiar anul 95 î.e.n., Tigranes al II-lea a arătat, însă, că înţelege să domnească singur şi în folosul său, îndepărtand orice tutelă. Armatele sale penetrează în vest şi cuceresc bogata regiune armeană Sophena şi în est, unde iau unele zone limitrofe ale albanilor (în sudul Azerbaidjanului de astăzi).

Avand de făcut faţă presiunilor parte, dar şi celor ale romanilor, care se fixaseră temeinic în estul mediteranean, Tigranes al II-lea stabileşte un tratat de mutualitate cu un strălucit suveran în Orientul antic - Mitridate al Vl-lea Eupator, regele Pontului, prin care aceştia îşi împart nu numai sferele de influenţă, ci şi bogăţiile din teritoriile ce urmau a fi cucerite de coaliţie (în speţă, Cappadocia). Conform tratatului armeano-pontic, Asia Mică, litoralul Mării Negre şi Grecia cad sub influenţa Pontului, iar Parţia, Siria şi vecinii acestora - sub influenţa Armeniei.

Aşa cum se obişnuia în vreme, tratatul a fost întărit prin legături personale, Tigranes al II-lea luand în căsătorie pe fata regelui pontic. La doi ani de la încheierea tratatului, o primă invazie armeană în Cappadocia, care duce la izgonirea regelui Ariobarzanes înscăunat de romani, este redusă de intervenţia militară a Romei. în anul 89 î.e.n., cei doi aliaţi trec la efectuarea unor modificări ce vizau să fie fundamentale în Orient. Mitridate al Vl-lea, sufletul neobosit al luptelor împotriva Romei, începe războiul cu Roma.

Tigranes al II-lea, care-şi întărise armata, bazată pe călărimea mercenarilor greci şi pe miliţia ţărănească pedestră, profită de moartea în 88 î.e.n. a lui Mitridate al II-lea şi de unele certuri dinastice izbucnite la Ctesiphon, capitala partă. El spulberă împotrivirea partă, cucereşte teritoriile Asiriei şi Mediei; prin pacea încheiată mai primeşte de la părţi întinsul ţinut Atropatena (regat din sudul Azerbaidjanului, întemeiat de Atropates, satrap persan) şi-l obligă pe suveranul part să renunţe la titlul de „rege al regilor", pe care şi-l ia chiar el. Ascensiunea puterii armene a continuat cu aceeaşi rapiditate.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---