Cine este acest Pericle? Aproape fiecare atenian, aflat, în acea lună mai a anului 472 î.e.n., la vreo răspantie a cetăţii sau în agora, ascultandu-i pe vestitorii ce strigau numele tanărului horeg ales să monteze noua tragedie a marelui Escliil - Perşii - îşi punea această întrebări. Vestitorii, însă, completau: Tanărul Pericle are 20 de ani, este fiul lui Xantipos. Şi oamenii îşi alungau nedumerirea. Dacă-i vorba de fiul lui Xantipos, strategul care-i învinsese,-în urmă cu şapte ani, pe perşi, la promontoriul Mycale, tragedia lui Eschil e pe maini bune. într-atit se bucura de încredere familia tanărului horeg. Şi pe bună dreptate.

Victoria navală de la capul Mycale, din 479 î.e.n., c oroborată cu cea de la Plateea, obţinută în acelaşi moment de către soldaţii lui Pausanias împotriva perşilor comandaţi de cel mai bun general al lui Xerxes, Mardonius, venea să definitiveze ceea ce cu un an înainte se întrezărea după victoria grecilor la Salamina - îndepărtarea pericolului ocupaţiei persane în Peninsulă. După mamă, înaintaşii lui Pericle erau celebrii Alcrneonizi, între care fratele bunicului lui Pericle, Clistene, cel care pune bazele unei noi democraţii la Atena.

Pericle s-a născut şi şi-a trăit tinereţea într-unui din cele mai grele timpuri pentru cetăţile greceşti. Imperiul persan constituia o continuă ameninţare a Peninsulei, parte din nordul ei - Macedonia şi Tracia - fiind sub stăpanirea acestuia, perşii controland astfel Helespontul. Armatele persane ameninţau cu penetrarea centrul şi chiar sudul-Peninsulei, prin cateva izbiri succesive, oprite cu precaritate şi în ultimă instanţă de greci, cum a fost celebra rezistenţă de la Marathón. Este firească, deci, preţuirea pe care Pericle, de mic, învăţase să o acorde luptătorilor şi nu pare de mirare că, ajunsla virata opţiunilor, a ales partidul democrat şi nu pe cel oligarhilor. Dealtfel, în familia sa nu era primul. Şi Clistene făcuse acelaşi lucru. Formaţia sa (sub îndrumarea lui Zenoi din Eleea şi a lui Anaxagoras) este aceea a unui raţionalist. Contactul cu şeful partidului democrat, Ephialtes, căruia, i-a fost o vreme discipol, i-a întărit convingerile, astfel că, în 4,61 î.e.n., cand îl urmează pe acesta la conducerea partidului, n-a mai mirat pe nimeni puterea atacului dezlănţuit împotriva partidului oligarhilor; a şi reuşit, dealtfel, să provoace, în acelaşi an, ostracizarea lui Cimon , şeful acestui partid.

Se pare că însăşi cea mai importantă victorie a democraţilor radicali atenieni împotriva oligarhilor, obţinută în vremea lui Ephialtes (462 î.e.n.), şi anume privarea corpuhi aristocratic al Areopagului de dreptul de veto şi de celelalte atribuţii politice, a fost inspirată de Pericle. în urma abolirii atribuţiilor areopagiţilor, puterea este în întregime exercitată de Ecclesia (adunarea poporului), de Ileliaia (tribunalul popular, sau al heliaştilor) şi de Bule (consiliul autorităţii executive, între Ecclesii, în acelaşi timp şi tribunal). înzestrat cu deosebită fluenţă oratorică, Pericle îi caştigă pe atenieni care-l aleg, în anul 461 î.e.n. (după asasinarea lui Ephialtes), în fruntea partidului democrat.

Datorită, însă, însuşirilor sale, Pericle va conduce singur destinele Atenei. Personalitatea sa covarşitoare determină, timp de 15 ani, între 443-429 î.e.n., realegerea sa anuală în funcţia de strateg, continuitate unică în istoria Atenei. Această victorie a lui Pericle a fost obţinută în prezenţa, activă, în agora ateniană, a unui fin şi strălucit oponent', Thucidide (fiul lui Melesias, ce nu trebuie confundat cu istoricul Thucidide, fiul lui Olor), care devenise şeful partidului oligarhilor.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 10 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---