Statistics:
Visits: 1,686 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Marele grec Alcibiade
Q: | Intreaba despre Marele grec Alcibiade |
Se spunea, chiar din timpul vieţii sale, dar mai ales după moartea-i prematură, că Alcibiade ar fi unul dintre cei mai mari greci şi era comparat adesea cu personajele lui Homer.
Născut în 450 î.e.n., fiu al lui Clinias, unul dintre pricepuţii militari pe care Atena avea să-i piardă în bătălia ele la Coron (447 î.e.n.), este crescut de Pericle, de care se apropia prin mama sa Alcmeonidă.
Alcibiade va trăi, din copilărie, în contact cu înalta spiritualitate a „secolului de aur", în care se distingea prezenţa prietenului său Socrate, împlinind 18 ani, Alcibiade, temperament vulcanic, pornit să întreacă eroii mitici, ia parte la expediţia din Peninsula Ghalcidică, împotriva polisului Potide ea, unul dintre conflictele care au premers războiului peloponesiac. Potideea era membră a Ligii deliene (liga maritimă de la Delos, a Atenei, care s-a opus în războiul peloponesiac Ligii peloponesiace, sau lacedemoniene, după numele teritoriului Spartei, sufletul ligii) şi, în acelaşi timp, colonie a Corintului (din Liga peloponesiacă), una din principalele cetăţi care au provocat războiul. Aşezarea geografică a Potideei crea Atenei, în cazul pierderii influenţei asupra ei, o breşă în stăpanirea Helespontului şi chiar a Egeei, vitală pentru comerţul atenian cu cerealele din teritoriile limitrole Pontului Euxin.
Fara sa ezite, Atena echipează o puternică flotă şi forţe de uscat pentru atacul asupra polisului nesupus. Se pare că în aceasta lupta (432 î.e.n.), Alcibiade, care s-a comportat remarcabil, a fost salvat de la moarte de Socrate. Conflictul cu Megara a fost ultimul incident înaintea declanşării primului razboi global al lumii greceşti (desfăşurat între 431 -404 i.e.n.)
DispariÅ£ia puternicei personalităţi a lui Pericle (429 i.e.n.) lipsa de randament sistemul democraÅ£iei ateniene politicienii de profesie din randurile aristocraÅ£iei prevalînde-se de drepturile oferite spre a submina partida democrata. Acest fapt a provocat la început derută în tabăra ateniana, soldată cu înfrangeri în prima parte a războiului (numit al lui Arhidamos, după numele tiranului spartan din acea vreme). TotuÅŸi, „democraÅ£ii radicali", opunandu-se moderatiei lui Nicias, reuÅŸesc să obÅ£ină o îmbunătăţire a situatiei externe, pe baza căreia se negociază, în 421 î.e.n.â€pacea lui Niciasâ€.
Este momentul ales de Alcibiade, participant marcant la unele lupte de pană atunci, pentru a exploata marea popularitate pe care şi-o caştigase printre cetăţeni, folosind fara scrupule democraţia ateniană în scopurile pe care le urmarea. Pentru această comportare (între intimii săi, folosind făra scrupule democraţia ca pe „o prostie unanim recunoscută") a fost acuzat de cinism. El atacă moderaţia lui Nicias, exaltă in sufletul atenienilor gloria militară şi, în 415 î.e.n., profitand de plangerea Segestei (oraş din Liga deliană, din Sicilia) impotriva unor oraşe siciliene credincioase Spartei, provoacă un decret al Ecclesiei (adunarea poporului) în favoarea expeditiei in Sicilia, în fruntea căreia este numit, împreună cu Lamachos şi Nicias.
Dar, în noaptea ce a premers plecarii puternicei flote ateniene (260 de nave, 25 000 de ostaşi), personbane necunoscute mutilează hermele (statui ale lui Hermes) inamicii sai aruncandu-i în spate, după plecare, profanarea. Ei obtin astfel, un decret de rechemare pentru judecata, dar Alcibiade preferă să fugă de pe triera „Salamina" care-l aducea la Atena şi să se refugieze în Sparta, unde află ca a fost condamnat la moarte de atenieni. Nu ezită să-şi tradeze cetatea, sfătuindu-i pe lacedemonieni cum să zdrobeasca armata ateniană din Sicilia, care, după unele succese, se afla prinsa în asediul Siracuzei.
Dezastrul atenian în Sicilia (flota distrusa la Siracuza, oştirea - la Assinaros), cea mai mare catastrofă de pană atunci a unei oştiri ateniene, in 413 i.e.n.) duce la o serioasă diminuare a forţei Ligii deliene ce incepe a se destrăma. De confuzie profită hetairiile (tovarasiile) aristocratice ateniene (conduse de Antiphon, Peisandros, Phrynichos), care iau puterea, reinstaurează, in 411 domnia „Consiliului celor Patru Sute" (format din bogataşii Atenei) şi desfiinţează mistophoria instituită de Pericle, baza activităţii organelor democraţiei ateniene. Intre timp, Alcibiade trece în Persia, unde se refugiază la curtea lui Tissaphern, satrapul Lydiei şi Cariei. Auzind, însă, le nemulţumirea flotei ateniene, greu refăcută după dezastrul sicilian şi aflată la Samos, Alcibiade vine în insulă şi, bazandu-se pe majoritatea democrată din armată, reuşeşte să fie ales comandantul imensei flote (150 de triere noi).
Spulberă la Eretria (port pe malul vestic al insulei Eubeea) flota ce susţinea Consiliul celor Patru Sute şi, folosind şi disensiunile din partida aristocratică (între moderaţi şi extremişti). Alcibiade caştigă de partea sa Atena. într-o campanie magnifică, îşi demonstrează calităţile remarcabile de strateg, lovindu-i pe spartani, între 411-408 î.e.n., la Abydos (malul asiatic al Helespontului), Cyzic (la nord de Abydos), la Byzantion şi Chalcedon (malul european al Pontului), restabilind puterea ateniană în stramtorile spre Pontul Euxin şi în Marea Egee. înfrangerea flotei ateniene, comandată de un navarch (comandant de flotă) al lui Alcibiade, la capul Notion (la nord de Samos, pe coasta asiatică), în 406 î.e.n., de către navarchul spartan Lysandros permite duşmanilor lui Alcibiade desfăşurarea unei campanii care va duce la destituirea sa în acelaşi an. Alcibiade ia pentru ultima oară drumul exilului, la început în Chersonesul tracic (partea europeană a Helespontului), apoi în satrapia Phrygia a lui Pharna-baze, pe care încearcă să-l caştige pentru cauza ateniană.
Dar, în anul 405 î.e.n., capturarea în estuarul micului rau Aigos-Potamos, din Chersonesul tracic, a flotei ateniene de către Lysandros, catastrofă de care Alcibiade îi avertizase pe nerecunoscătorii săi concetăţeni, provoacă, în lumea greacă şi dincolo de ea, o mare criză de încredere în Atena. Lysandros, ştiind că atata vreme cat Alcibiade trăia partida nu este caştigată, unelteşte cu Pharnabaze care îl asasinează pe Alcibiade în anul 404 î.e.n. Pierea astfel unul dintre marii bărbaţi ai Greciei, deşi contradictoriu ca personalitate.
Născut în 450 î.e.n., fiu al lui Clinias, unul dintre pricepuţii militari pe care Atena avea să-i piardă în bătălia ele la Coron (447 î.e.n.), este crescut de Pericle, de care se apropia prin mama sa Alcmeonidă.
Alcibiade va trăi, din copilărie, în contact cu înalta spiritualitate a „secolului de aur", în care se distingea prezenţa prietenului său Socrate, împlinind 18 ani, Alcibiade, temperament vulcanic, pornit să întreacă eroii mitici, ia parte la expediţia din Peninsula Ghalcidică, împotriva polisului Potide ea, unul dintre conflictele care au premers războiului peloponesiac. Potideea era membră a Ligii deliene (liga maritimă de la Delos, a Atenei, care s-a opus în războiul peloponesiac Ligii peloponesiace, sau lacedemoniene, după numele teritoriului Spartei, sufletul ligii) şi, în acelaşi timp, colonie a Corintului (din Liga peloponesiacă), una din principalele cetăţi care au provocat războiul. Aşezarea geografică a Potideei crea Atenei, în cazul pierderii influenţei asupra ei, o breşă în stăpanirea Helespontului şi chiar a Egeei, vitală pentru comerţul atenian cu cerealele din teritoriile limitrole Pontului Euxin.
Fara sa ezite, Atena echipează o puternică flotă şi forţe de uscat pentru atacul asupra polisului nesupus. Se pare că în aceasta lupta (432 î.e.n.), Alcibiade, care s-a comportat remarcabil, a fost salvat de la moarte de Socrate. Conflictul cu Megara a fost ultimul incident înaintea declanşării primului razboi global al lumii greceşti (desfăşurat între 431 -404 i.e.n.)
DispariÅ£ia puternicei personalităţi a lui Pericle (429 i.e.n.) lipsa de randament sistemul democraÅ£iei ateniene politicienii de profesie din randurile aristocraÅ£iei prevalînde-se de drepturile oferite spre a submina partida democrata. Acest fapt a provocat la început derută în tabăra ateniana, soldată cu înfrangeri în prima parte a războiului (numit al lui Arhidamos, după numele tiranului spartan din acea vreme). TotuÅŸi, „democraÅ£ii radicali", opunandu-se moderatiei lui Nicias, reuÅŸesc să obÅ£ină o îmbunătăţire a situatiei externe, pe baza căreia se negociază, în 421 î.e.n.â€pacea lui Niciasâ€.
Este momentul ales de Alcibiade, participant marcant la unele lupte de pană atunci, pentru a exploata marea popularitate pe care şi-o caştigase printre cetăţeni, folosind fara scrupule democraţia ateniană în scopurile pe care le urmarea. Pentru această comportare (între intimii săi, folosind făra scrupule democraţia ca pe „o prostie unanim recunoscută") a fost acuzat de cinism. El atacă moderaţia lui Nicias, exaltă in sufletul atenienilor gloria militară şi, în 415 î.e.n., profitand de plangerea Segestei (oraş din Liga deliană, din Sicilia) impotriva unor oraşe siciliene credincioase Spartei, provoacă un decret al Ecclesiei (adunarea poporului) în favoarea expeditiei in Sicilia, în fruntea căreia este numit, împreună cu Lamachos şi Nicias.
Dar, în noaptea ce a premers plecarii puternicei flote ateniene (260 de nave, 25 000 de ostaşi), personbane necunoscute mutilează hermele (statui ale lui Hermes) inamicii sai aruncandu-i în spate, după plecare, profanarea. Ei obtin astfel, un decret de rechemare pentru judecata, dar Alcibiade preferă să fugă de pe triera „Salamina" care-l aducea la Atena şi să se refugieze în Sparta, unde află ca a fost condamnat la moarte de atenieni. Nu ezită să-şi tradeze cetatea, sfătuindu-i pe lacedemonieni cum să zdrobeasca armata ateniană din Sicilia, care, după unele succese, se afla prinsa în asediul Siracuzei.
Dezastrul atenian în Sicilia (flota distrusa la Siracuza, oştirea - la Assinaros), cea mai mare catastrofă de pană atunci a unei oştiri ateniene, in 413 i.e.n.) duce la o serioasă diminuare a forţei Ligii deliene ce incepe a se destrăma. De confuzie profită hetairiile (tovarasiile) aristocratice ateniene (conduse de Antiphon, Peisandros, Phrynichos), care iau puterea, reinstaurează, in 411 domnia „Consiliului celor Patru Sute" (format din bogataşii Atenei) şi desfiinţează mistophoria instituită de Pericle, baza activităţii organelor democraţiei ateniene. Intre timp, Alcibiade trece în Persia, unde se refugiază la curtea lui Tissaphern, satrapul Lydiei şi Cariei. Auzind, însă, le nemulţumirea flotei ateniene, greu refăcută după dezastrul sicilian şi aflată la Samos, Alcibiade vine în insulă şi, bazandu-se pe majoritatea democrată din armată, reuşeşte să fie ales comandantul imensei flote (150 de triere noi).
Spulberă la Eretria (port pe malul vestic al insulei Eubeea) flota ce susţinea Consiliul celor Patru Sute şi, folosind şi disensiunile din partida aristocratică (între moderaţi şi extremişti). Alcibiade caştigă de partea sa Atena. într-o campanie magnifică, îşi demonstrează calităţile remarcabile de strateg, lovindu-i pe spartani, între 411-408 î.e.n., la Abydos (malul asiatic al Helespontului), Cyzic (la nord de Abydos), la Byzantion şi Chalcedon (malul european al Pontului), restabilind puterea ateniană în stramtorile spre Pontul Euxin şi în Marea Egee. înfrangerea flotei ateniene, comandată de un navarch (comandant de flotă) al lui Alcibiade, la capul Notion (la nord de Samos, pe coasta asiatică), în 406 î.e.n., de către navarchul spartan Lysandros permite duşmanilor lui Alcibiade desfăşurarea unei campanii care va duce la destituirea sa în acelaşi an. Alcibiade ia pentru ultima oară drumul exilului, la început în Chersonesul tracic (partea europeană a Helespontului), apoi în satrapia Phrygia a lui Pharna-baze, pe care încearcă să-l caştige pentru cauza ateniană.
Dar, în anul 405 î.e.n., capturarea în estuarul micului rau Aigos-Potamos, din Chersonesul tracic, a flotei ateniene de către Lysandros, catastrofă de care Alcibiade îi avertizase pe nerecunoscătorii săi concetăţeni, provoacă, în lumea greacă şi dincolo de ea, o mare criză de încredere în Atena. Lysandros, ştiind că atata vreme cat Alcibiade trăia partida nu este caştigată, unelteşte cu Pharnabaze care îl asasinează pe Alcibiade în anul 404 î.e.n. Pierea astfel unul dintre marii bărbaţi ai Greciei, deşi contradictoriu ca personalitate.
Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati |
- Familia Lui Andi Moisescu (6084 visits)
- Faima - Avantaje si Dezavantaje (5259 visits)
- Relatia Veronicai Micle cu Mihai Eminescu (5166 visits)
- Familia Lui Mihai Eminescu (4660 visits)
- Copilaria Lui Andi Moisescu (3688 visits)
- Reformele lui Constantin cel Mare (3196 visits)
- Faraonul egiptean Keops (2997 visits)
- Viata lui Florin Salam (2955 visits)
- Fascinanta Copilarie A Lui Cabral Ibacka (2911 visits)
- Familia Ruxandrei Hurezeanu (2884 visits)
- Clistene, reformatorul grec (2674 visits)
- Pompei, Crassus si Caesar-primul triumvirat roman (2657 visits)
- Viata Sentimentala A Lui Nicolae Guta (2466 visits)
- Reforma militara a lui Caius Marius (2454 visits)
- Catalin Maruta: Biografie Si Cariera (2377 visits)
- Madalina Manole Ducea O Viata Fericita
- Evolutia Cantaretei Madalina Manole
- Sfarsitul vietii lui Tiberius Sempronius Gracchus
- Drumul Keirei Knightley catre succes
- Hiram I, conducatorul fenicienilor
- Filip al II-lea Macedoneanul si Razboiul Sacru
- Bataliile purtate de Filip al II-lea Macedoneanul
- Madalina Manole Ducea O Viata Fericita
- Evolutia Cantaretei Madalina Manole
- Sfarsitul vietii lui Tiberius Sempronius Gracchus
- Drumul Keirei Knightley catre succes
- Hiram I, conducatorul fenicienilor
- Filip al II-lea Macedoneanul si Razboiul Sacru
- Bataliile purtate de Filip al II-lea Macedoneanul
Categorie: Celebritati - ( Celebritati - Archiva)
Data Adaugarii: 28 October '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :