„Pană departe în larg se întinde asupra mării vaierul şi plansul, pană cand ceasul nopţii întunecate potoleşte totul". Sunt aceste randuri o frantură de reportaj din urmă cu douăzeci şi cinci de secole, reportajul zilei de 28 septembrie, anul 480 î.e.n., cuprins în tragedia Perşii. Vaierul şi plansul sunt persane, autorul, care înde plineşte condiţia reportajului (să fi fost la faţa locului), este grecul Eschil, participant la luptă, locul este stramtoarea dintre Attica şi insula Salamina, în micul golf Eleusis.

Aderăratul erou, ce lucrase în favoarea grecilor la hotărarea fericitului deznodămant al luptei, este atenianul Temistocle, căruia concetăţenii, datorandu-i (în general, gre cii) nu numai o victorie oarecare dintr-un război oarecare, ci salvarea de la pieire, i-au dăruit exilul şi moartea departe de patria la a cărei înălţare contribuise fundamental. Pentru că de numele lui Temistocle se leagă fixarea măreţiei Atenei, pe care a intors-o, definitiv şi în mod fericit, cu faţa spre mare.

Formularea lui Plutarh, inspirată de Platon, „Themistokles le-a smuls cetăţenilor suliţa şi scutul şi nu le-a lăsat decat banca şi vasla corăbierilor" rezumă cu expresivitate demersul lui Temistocle în viaţa Atenei. El a intuit (avea această calitate, o spune Thucidide: „...ghicea mai bine decat oricare altul evenimentele celui mai îndepărtat viitor") că Attica, modestă în ofertă, nu poate fundamenta puternica dezvoltare a cetăţii sale, aşa cum şi-o dorea. A intuit că o victorie sau două obţinute pe uscat contra unor oşti ale uriaşului Imperiu persan, fie ele de răsunetul celei de la Maralhon, nu vor putea asigura Grecia contra apelilului Ahemenizilor. O superioritate maritimă zdrobitoare le dădea acestora în mană controlul Mediteranei Orientale si Egeei, tăind drumurile comerciale ale vaselor ateniene, inclusiv vitalul drum spre Pontus Euxinus, diurnul grlnelor, al căror deficit era de multă vreme cronic sub Acropole.

Par neverosimile, în portretul acestui bărbat, trăsături ca invidia mistuitoare, cinismul, pe care unele relatări contemporane sau apropiate de epocă încearcă să le sugereze, cum este afirmaţia pe care Herodot i-o atribuie: „Gloria lui Miltiade nu mă lasă să dorm". Astfel, înainte de Marathon, care i-a adus lui Miltiade gloria şi chiar înainte de reîntoarcerea acestuia la Atena, Temistocle milita în fruntea paralienilor (negustori şi meseriaşi), constituiţi într-un soi de „partidă maritimă", contra pedienilor („partida de uscat" sau aristocratică), în fruntea cărora se va pune Miltiade.

Milita pentru construirea unei solide flote de război, în vederea mutării luptelor pe mare. încă înainte de primul război medic el a început să amenajeze Pireul, noul port al Atenei, superior celui vechi, Phaleronul, a cărui radă deschisă îl făcea să fie o pradă uşoară pentru o flotă bună. Se folosise în această acţiune de funcţiile importante obţinute de tanăr în conducerea statului atenian, do puterea de convingere şi farmecul său natural ce-i confereau un ascendent ca om de stat.

Succesul politic îi era asigurat si de faptul că paralienii erau mult mai numeroşi decat adversarii lor, ceea ce se reflectă şi în aceea că erau consideraţi „partida democrată".

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---