In 492 î.e.n, Miltiade, sosind în Atena o găsi pradă discordiei, ca de obicei. De data aceasta disputa se purta între paralieni (negustori şi meseriaşi interesaţi de circulaţia maritimă), conduşi de Temistocle, aşa-zisa „partidă maritimă", care cerea construirea unei puternice flote de război pe care s-o opună perşilor, şi tabăra pedienilor, „partida de uscat", în fruntea căreia se puse Miltiade. Situaţia era complicată suplimentar de existenţa, în randu-rile unei părţi a aristocraţiei, a aşa-zisei partide a Pisistratizilor, făţiş filopersani, sperand că, odată cu victoria perşilor, în tabăra cărora se afla fostul tiran al Atenei, Hipias, fiu al lui Pisistrate, vor fi repuşi în drepturile luate prin reforma democratică a Alemeonidului Clistene. Norocul Atenei a fost că flota, pe care Mardonius conta nu numai pentru aprovizionare, ci şi pentru cooperare de luptă în faţa Phaleronului, portul Atenei, fu zdrobită de o furtună langă neospitaliera coastă Chalcidică, la capul Atos. Rănit într-o luptă, Mardonius opri înaintarea spre sud, mulţumindu-se cu disciplinarea Traciei.

Miltiade, ce trecea, pe bună dreptate, ca fiind cel mai profund cunoscător atenian al tacticii persane, in acelaşi timp şi un excelent general, ciştigă disputa u partida maritimă, Ecclesia hotărind înarmarea pi perului pentru lupta de uscat. Nici un grec nu-şi făcea iluzii că perşii vor renunţa, după dezastrul flotei, la Grecia continentală, într-adevăr, după pregătiri minuţioase, care durară mai bine de un an, oştirea persană, concentrată în Cilicia, sub comanda lui Datis şi a lui Artaferne, avand la dispoziţie 6.00 de corăbii (în cifră sunt incluse şi cele de transport), aştepta traversarea. După eşecul ofensator, al solilor lui Darius în Sparta şi Atena (trimişi să ceară „pămant şi apă", solii fuseseră ucişi şi aruncaţi în fantani, să-şi ia singuri cele cerute), precum şi după succesul diplomaţiei persane în alte cetăţi greceşti ce se supuseseră, Datis şi Artaferne îşi puseră în mişcare armatele.

Era anul 490 î.e.n., pe vreme de vară. De astă dată perşii au optat pentru o altă cale de invazie: pe mare, pentru a evita epuizarea oştilor într-un marş lung si primejdios şi o eventuală repetare a catastrofei navale, precum şi pentru a surprinde Atena, principala direcţie a loviturii plănuite. Consiliaţi de Hipias, perşii, după ce debarcă în insula Eubeea, unde pedepsesc Eretria pentru ajutorul dat Miletului, trec îngusta stramtoare ce-i separa de Attica şi invadează eampia de la Marathón. Dacă pană în acel moment grecii purtaseră interminabile discuţii în consiliul strategilor (zece strategi, între care Miltiade, Aristide, Temistocle), condus de polemarhul Calimacos, cu privire la tactica ce trebuie adoptată, odată cu debarcarea perşilor în Attica, acestea încetară.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 06 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---