FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 743
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Referat: Domnia faraonului Ptolemeu al II-lea Philadelphos

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   continent   ape   geografie   poet   morometii   omor   investigatie   personaj   crima   otrava  

All Tags

Famous Forum

 

Referat: Domnia faraonului Ptolemeu al II-lea Philadelphos

 Q:   Intreaba despre Referat: Domnia faraonului Ptolemeu al II-lea Philadelphos       
Referat: Domnia faraonului Ptolemeu al II-lea Philadelphos Porecla („iubitorul de fraţi") i-a fost atribuită în deriziune, datorită cinismului cu care şi-a îndepărtat fraţii, eventuali pretendenţi la tronul Lagizilor: pe Meleagru l-a pedepsit cu moartea pentru că a protejat pe răsculaţii din Cipru, pe Arsenios, cel mai tanăr dintre ei, l-a ucis, pur şi simplu, pe Keraunos, îndepărtat de curtea greacă a Egiptului de către tatăl său, Ptolemeu I, l-a ţinut departe de Egipt. Dealtfel, acesta nici n-ar fi venit la Cos, unde era curtea, sau în Capitală, la Alexandria, nu numai pentru că s-ar fi temut de vreo „atenţie" a regalului său frate, ci şi pentru că era prea ocuptat cu propriile sale sperjururi şi crime (i-a ucis pe copiii soţiei sale Arsinoe , c a să-şi asigure tronul Macedoniei).

Istoria Lagizilor, începand cam din vremea domniei lui Ptolemeu al II-lea (între 283 - 246 î.e.n.), este din ce în ce mai încărcată de fărădelegi, în încercarea lor de a-şi asigura garanţii pentru ocuparea tronului Egiptului în lipsa dreptului istoric sau a unor legături stranse cu vechii egipteni. Este incotestabil, însă, meritul lui Ptolemeu al II-lea în fixarea atat a stăpanirii elenilor asupra Egiptului, cat şi impunerea statului în Orientul elenistic. Astfel, în politica externă a Egiptului a continuat cu mai mult succes decat tatăl său orientarea spre hegemonia maritimă în Mediterana Orientală.

Cea mai importantă victorie a sa, în context, a fost destrămarea ligii insularilor. După ce iniţial îşi asigurase influenţa în ligă (federaţia, cetăţilor de pe insulele egeene), Egiptul pierde o importantă bătălie navală (la Cos, în 258 î.e.n.) şi influenţa asupra ligii. Cu toate acestea, manevre abile îi permit lui Ptolemeu al II-lea să scoată Corintul şi Chalcisul de sub influenţa lui Antigonos Gonatas (regele Macedoniei, 276-239 î.e.n.), învingătorul de la Cos, ba chiar să pună stăpanire, în 249 î.e.n., pe insula Delos, dizolvand liga.

Aceste episoade navale fac parte dintr-un mai lung conflict pe care Ptolemeu al II-lea l-a inaugurat în speranţa de a reface imperiul lui Alexandru cel Mare. Şi-a reorganizat armata pe principiile noi şi cu dotarea modernă ce se impunea în întreaga lume elenistică. Armatele, departe de a rămane miliţiile de altădată, erau formate din trupe de profesionişti special instruiţi pentru luptă. Se adancise specializarea, în pedestrime şi călărime, trupe cu armament greu şi trupe cu armament uşor; se răspandise după uzul indian, folosirea elefanţilor de luptă. Se perfecţionaseră arta asedierii cetăţilor, armele de aruncat pietre şi săgeţi (cele mai folosite: balista şi onagrul), maşinile de asediu mobile pentru spart zidurile. Prin 280 î.e.n., Egiptul era cel mai puternic stat elenistic, celelalte state din lumea elenă fiind slăbite şi de migraţia pustiitoare a galaţilor, ce traversaseră Macedonia, Grecia, satrapiile asiatice.

Astfel că Ptolemeu al II-lea, în 274 î.e.n., angaja „primul război sirian" contra Seleucizilor (Antiochos I), care, în 271 î.e.n., se încheie fără rezultate militare hotăratoare, dar de care Egiptul profită cu abilitate, intrand în stăpanirea oraşelor greceşti din Curia şi Ionia: Halicarnas, Cnidos, Milet, Samos, a litoralului sudic al Asiei mici, a insulelor Ciclade, a sudului Siriei, a Feniciei. După încheierea păci cu Antiochos I, Ptolemeu al II-lea, agitand ideea libertăţii şi independenţei tuturor grecilor, organizează o mare alianţă a grecilor, sub conducerea Spartei şi Atenei (unde s-a distins Cremonides, şeful partidului democratic), contra Macedoniei, ce tindea la stăpanirea întregii peninsule greceşti. In războiul numit „cremonidic", dintre 267-261 î.e.n., Antigonos Gonatas spulberă armatele coaliţiei care n-au fost sprijinite la timp de Egipt.

In „al doilea război sirian", între 260-253 î.e.n., Egiptul, datorită atitudinii din timpul războiului cremonidic, s-a văzut în situaţia de a înfrunta, pe langă regatul seleucid, şi pe Antigonos. Bătălia navală de la Cos, amintită mai înainte, este parte din acest război. Pe uscat, Ptolemeu al II-lea a sprijinit pe suveranii Pergamului şi Pontului, desprinşi la sfarsitul deceniului al Vll-lea din regatul seleucid. (La fel va face şi în deceniul al V-lea, cand se desprind Parţia, Cappadocia şi Regatul greco-bactrian.) Pacea, încheiată cu Anliochos al II-lea (urmaşul lui Antiochos I), întărită prin căsătoria acestuia cu fiica lui Ptolemeu al II-lea, Berenice, delimitează stăpanirea egipteană, asupra sudului Siriei, de cea seleucidă, asupra fostelor posesiuni egiptene din vestul Asiei Mici.

In politica internă, Ptolemeu al II-lea dădu monarhiei trăsăturile ce-i vor fi specifice. Astfel, statul lagid, bazat pe un sistem fiscal foarte complicat, de proporţii uriaşe, în ale cărui posturi cheie erau numiţi numai grecii, a instituit monopolul regal asupra pământurilor, încredinţate, însă, pentru lucru egiptenilor. Grecii au urmărit cu energie creşterea producţiei agricole, dirijand ample lucrări de îmbunătăţiri funciare cum a fost fertilizarea imensei oaze Fayum, au conceput şi realizat îmbunătăţiri în practica egipteană a irigării, în selecţionarea seminţelor, în aplicarea asolamentelor. Cu excepţia celor trei oraşe greceşti, declarate polisuri cu autoadministrare, teritoriul egiptului forma „Kora", ţara, care nu avea autonomie administrativă. Vechiul sistem al nomelor este păstrat, dar conducerea nomelor trece în mainile strategilor greci. Simţindu-se străini, „greci în mijlocul barbarilor", Lagizii s-au întors spre Alexandria, creaţia lor, punctul în care se strangeau bogăţiile Egiptului.

„Muzeionul" cu bibliotoca sa este locul de întalnire a intelectualităţii elenişti precum şi a învăţaţilor altor neamuri (evreii, egiptenii, babilonicnii etc). In vremea lui Ptolemeu al II-lea apare prima traducere a Bibliei (Septuaginta- versiunea greacă). La Alexandria în această perioadă s-au afirmat matematicianu Euclid, Eratosthene, cel ce a calculat, cu o eroare de 0,75 la sută, circumferinţa, pe meridian, a globului pămantesc, poetul Calimach din Cyrena, istoricul egiptean Manetho de la care se păstrează fragmentar o Istorie a Egiptului, în limba greacă.


Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 10 November '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :