La mai puţin de un deceniu de la cucerirea, fără luptă, a Egiptului, de către Alexandru cel Mare, în 323 î.e.n., în Alexandria, capitala fundată de cuceritor, se instala cel mai important dintre diadobii imperiului macedoneanului: Ptolemeu Lagos. Avea atunci 44 de ani.

General strălucit, politician, abil, aureolat de înrudirea, necontestată în epocă, cu împăratul , căruia îi salvase viaţa (de aici porecla: Soter = Salvatorul), Ptolemeu a transformat Egiptul în cel mai puternic stat al lumii elenistice. Prima manevră a fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) şi zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. P revăzand reacţia de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas, se alie din vreme cu alţi diadohi, astfel încat, în 321 î.e.n., cand acesta porni asupra Egiptului conducand o expediţie de pedepsire, fu asasinat de un grup de ofiţeri.

O ameninţare serioasă începu să o constituie Antigonos Monophtalmos, al cărui apetit nu se mulţumise cu Patagonia şi Cappadocia, smulse lui Eumenes, cu Siria caştigată de la Seleucos şi cu insulele egeene şi Grecia. Antigonos viza bogatul Egipt, în ideea restabilirii imperiului macedonean. Ptolemeu tranşă în favoarea sa victoria, într-o primă izbire cu trupele lui Antigonos, conduse de fiul acestuia, Demetrios Poliorcetul, în Gaza, 313 î.e.n., silindu-l să abandoneze Siria.

Victoriile obţinute de coaliţia diadohilor îl siliră pe Antigonos să accepte, în 311 î.e.n., o nouă împărţire a imperiului lui Alexandru cel Mare, în urma căreia Ptolemeu obţinu partea sudică a Siriei, pe care, dealtfel, o stăpanea după victoria din Gaza. Ptolemeu inaugura, după această dată, politica de expansiune maritimă ce va caracteriza pe aproape toţi Lagizii. Nu renunţă la ea nici după ce prima sa tentativă fu spulberată prin înfrangerea suferită în 306 î.e.n. de către flota sa la Salamina. Continuă să-şi dezvolte flota, atat cea comercială, cat şi cea militară, pe care o dotă cu corăbii moderne, în general pentere şi heptere (5 şi 7 randuri de vaslaşi), pe atunci veritabilele „cuirasate" în luptele navale. Adapta portul din Alexandria pentru a face faţă tranzitului maritim în creştere, lăsind în continuare mai vechiului oraş, din apropierea Alexandriei, Naucratis, posibilităţi largi de a-şi dezvolta vocaţia maritimă.

După exemplul lui Antigonos Monophtalmos care-şi luase, în 307 î.e.n, titlul de rege al Asiei, în 305 î.e.n, Ptolemeu Lagos îşi luă titIul de rege al Egiptului, devenind Ptolemeu I, foudatorul dinastiei Lagizilor. Trebui, în 305 i.e.n., să faca din nou faţă atacului lui Antigonos, pe care-l respinse.

În 301 i.e.n., tranşă definitiv disputa cu acesta: coaliţia împotriva „regelui Asiei” formată din Potlemeu I, Seleucos, Lysimaohos, şi Cassandros (fiul şi moştenitorul Iui Antipatros), obţinu victoria decisivă de la Ipsos, în Frigia. Antigonos pieri în această luptă, ţm caţiva ani, pană în 294 î.e.n., Ptolemeu I ajunse să stăpanească Palestina şi Goelesiria (sau Talebena, regiune între Liban şi Antiliban, în sudul Siriei) în est, Libia şi Gyrena in vest, precum şi insula Cipru. La interior, pentru a impune dinastia sa şi stăpanirea grecilor, încercă să creeze o legătură cu cultul dinastic egiptean, instituind cultul zeului Sarapis, care îmbina trăsăturile zeilor importanţi ai grecilor şi ai egiptenilor. Din Alexandria, oraş conceput cu generozitate, avand artere largi, numeroase grădini şi terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin acţiunea de atragere aici a literaţilor şi savanţilor greci, Alexandria a devenit şi centrul spiritual al lumii elenistice. Două notabile realizări în domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului „Muzeion", un centru al activităţii ştiinţifice şi culturale prevăzut cu un observator astronomic, o grădină zoologică şi celebra Bibliotecă din Alexandria.

Crearea celebrei Biblioteci îi este atribuită, în general, lui Ptolemeu al II-lea; acesta, însă, doar a îmbogăţit-o. (Biblioteca număra, la un moment dat, 500 000, după alţii 700 000, de manuscrise.) în vremea lui Ptolemeu I, mai exact în 307 î.e.n., s-a refugiat la Alexandria Demetrios din Phaleron, om politic şi filosof atenian, tiran al Atenei intre 317 - 307 î.e.n.; acosta 1-a convins pe Ptolemeu I să organizeze o bibliotecă şi a fost şi primul ei custode. El a murit în 282 î.e.n., la Busiris, unde fusese exilat de Ptolemeu al 11-lea, in 283 î.e.n., cand acesta s-a urcat pe tronul Lagizilor.

A doua a fost ridicarea pe insula Pharos (la intrarea în portul Alexandria de care a fost legată tot atunci cu un dig), a celebrului far de la Alexandria, construit din marmură albă de arhitectul Sostratos din Cnidos. Farul, prevăzut în varf cu două focuri, avea o înălţime de 180 de metri, a dăinuit 16 veacuri (din 285 î.e.n. pană în 1300 e.n.) şi a fost considerat una din cele şapte minuni ale antichităţii. Ptolemeu I nu lăsă succesiunea la voia întamplării: preferind, în locul fiului său cel mai mare, Ptolemeu Keraunos, îndepărtat de la curte, pe cel ce va deveni Ptolemeu al II-lea (Philadelphos), îl asocie pe acesta la domnie, în 285 î.e.n., iar, după doi ani, avand varsta de 84 de ani, se stinse, fiind singurul dintre diadohii lui Alexandru cei Mare care a murit de moarte naturală.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 10 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---