FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,009
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Prioritatea antrenamentului specific in perioada competitionala si cresterea treptata a efortului

Tag-uri Populare


fotbal   efort   antrenament   muschi   antrenor   forta   performanta   manchester united   exercitii   organism   atacant   viteza   anglia   psihic   putere   medic   real madrid   intindere   articulatii   sanatate   pregatire   corp   premier league   mijlocas   accidente   masaj   exercitiu   odihna   respiratie   relaxare   fotbalist   precautie   fracturi   diversitate   alimentatie   medicamentatie  

All Tags

Famous Forum

 

Prioritatea antrenamentului specific in perioada competitionala si cresterea treptata a efortului

 Q:   Intreaba despre Prioritatea antrenamentului specific in perioada competitionala si cresterea treptata a efortului       
Prioritatea antrenamentului specific in perioada competitionala si cresterea treptata a efortului Principiul solicitărilor optime şi a creşterii treptate a efortului ne duce la reflecţia reală că:

1. Există o corelaţie între intensitatea excitaţiei (de solicitare) şi amplasarea reacţiei (răspunsului). O solicitare slabă rămâne fără răspuns. La o excitaţie medie corespunde o reacţie medie, iar unui excitant puternic o reacţie puternică. Concordanţa este valabilă până la o anumită limită. Peste aceasta, reacţia este inversă pentru că provoacă un proces de excitare atât de puternic încât acesta se transformă diametral opus într-o inhibiţie cunoscută ca "inhibiţie supraliminară" sau "inhibiţie de protecţie" sau ca stare de "pessimum" ( Wedenschi - 1935). '

2. Pentru a nu interveni "obişnuinţa" sau "acomodarea", întrucât organismul s-a adaptat solicitărilor, se impune creşterea treptată a efortului cu indici superiori cantitativ şi calitativ, crescând intensitatea sau modificând structura mijloacelor (natura excitanţilor).

3. Sunt două modalităţi în privinţa solicitării: intensificarea continuă, dar lentă, sau prin creşterea efortului în trepte. Când efortul creşte continuu, ameliorările sunt mai mici cu 55 - BO% decât în cazul creşterii lui în trepte (L lermakov).

4. Practica şi datele de laborator recomandă schimbarea nivelului de solicitare după 4-6 săptămâni. Deacikov (1978) recomandă etape de lucru de 2 săptămâni în cazul solicitărilor cu intensitate foarte mare şi care duc la o acumulare rapidă a oboselii urmată de o săptămână de refacere. O metodologie asemănătoare se aplică în unele sporturi: 3 săptămâni de solicitare maximă, urmată de 7 zile de scădere a efortului, ca necesitate a refacerii.

5. Se observă creşteri mari ale forţei când s-au utilizat contracţii de natură diferită - izotonice, izometrice, izochinetice - (Slobodjan). Când se folosesc ritmuri diferite de execuţie a mişcărilor (rapid, mediu, lent), se obţin indici mari de dezvoltare a forţei decât prin execuţii cu ritm constant (S. Lelikov).

Principiul priorităţii efortului specific competiţional

Studiile şi documentările asupra acestui principiu, precum şi faptul că perfecţionarea morfofuncţională a organismului condiţionează nivelul performanţei sportive, duc la concluzia că:


1. Modul de elaborare a energiei din timpul competiţiei trebuie să fie respectat şi în antrenament, iar pentru obţinerea performanţelor maxime în probele cu efort aerob, solicitările din antrenament trebuie să menţină lactacidemia la 4 mmol/l — pragul anaerob (Conconi F. -1987).

2. Obţinerea performanţelor înalte este posibilă numai dacă solicitările din antrenament respectă specificul efortului competiţional.

3. Se recomandă excluderea antrenamentului de rezistenţă generală (efort aerob) în pregătirea sprinterilor. Pentru obţinerea de rezultate superioare o atenţie deosebită trebuie dată specificităţii antrenamentului (Legros).

4. Tot Legros susţine că alergările pe scări, mijloc cu largă întrebuinţare în pregătirea sprinterilor, este contraindicată pentru că impune un contact prea lung cu solul în faza de impuls.

5. în cazul dezvoltării forţei explozive, trebuie să se aibă în vedere viteza de angrenare în lucru a musculaturii (caracterul specific al acestei calităţi). în cazul ridicării greutăţilor, aceasta trebuie făcută cu viteză maximă, iar la sărituri contactul cu solul trebuie să fie scurt, sportivul să aibă impresia că atinge cu tălpile "o plită înroşită" recomandă Schmidtbleicher (1987). Pantofii cu talpă groasă, saltelele, solul moale ca şi greutăţile nu sunt indicate când se lucrează pentru detentă, deoarece prelungesc contactul cu solul.

Mellerowicz consideră corectă metodica îndreptată spre exersarea componentei principale a efortului competiţional, că în antrenament trebuie respectată specificitatea efortului din concurs, preocuparea pentru celelalte calităţi să fie în concordanţă cu contribuţia lor la realizarea performanţelor. Efectul antrenamentului se constată numai la funcţiile şi structurile care au fost solicitate. Transferul efectelor în alte eforturi survine numai dacă acestea se adresează aceloraşi fibre musculare şi le utilizează în acelaşi mod.

sursa imaginii - .freeschoolclipart.com


Tag-uri: concurs, meci, efort



Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :