Politica externă a României în perioada interbelică a avut ca obiectiv major recunoaşterea de către marile puteri a integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale.

Ţările vecine alcătuiau prin raportare directă cu România două grupe distincte:
-una compusă din: Cehoslovacia, Polonia (ambele republici) şi Jugoslavia (regat) cu care avea relaţii foarte bune concretizate în acorduri bi şi multilaterale şi apărau ferm sistemul de la Versailles
-alta compusă din: U.R.S.S. şi regatele maghiar şi bulgar aşezate în tabăra forţelor revizioniste.

La 13 / 18 ianuarie 1918 Consiliul Comisarilor poporului din Petrograd a hotărât unilateral ruperea relaţiilor diplomatice cu Româ nia, declarând fondul de aur aparţinând României care se găseşte la Moscova, este intangibil pentru oligarhia românească. Problema Basarabiei şi tezaurului au alimentat puternice tensiuni Intre cele două state. Delegaţia sovietică la negocierile de la Riga 13 ianuarie 1932, arată că în cazul unui tratat de neagresiune vor lipsi termenii: 1) integritate; 2) inviolabilitate; 3) suveranitate.

ÃŽn ce priveÅŸte Ungaria:
- de la început refractară semnării tratatului de pace
- nu recunoaşte hotărârea Adunării Naţionale de la 1 decembrie 1918
- la 19 martie 1919 Comitetul militar interaliat de la Paris cere trupelor maghiare din Transilvania să se retragă pe linia Satu-Mare-Oradea-Arad (până la încheierea negocierilor de pace)
- la 21 martie 1919 după proclamarea Republicii Sovietice a Sfaturilor la Budapesta se trece la delanşarea ostilităţilor din iniţiativa părţii maghiare
- la 16 aprilie 1919 armata română atinge Tisa şi împreună trupele cehoslovace au împiedicat o posibilă joncţiune ungaro-sovietică
- ministrul de externe maghiar Bela Kun a recunoscut justeţea drepturilor românilor asupra Transilvaniei, iar la 11 iunie 1919 Conferinţa de pace a reglementat frontiera între cele două ţări. Nu a putut fi evitat un atac maghiar în perioada 20-23 iulie 1919
- contraofensiva română din 24 iulie 1919 se finalizează cu ocuparea capitalei ungare la 4 august 1919
- după stabilizarea situaţiei politice a acestei ţări trupele române s-au retras în perioada (14 noiembrie 1919-20 martie 1920).

Poziţia Marii Britanii şi a Franţei faţă de problemele mari ce priveau România s-a definit în funcţie de interesele economico-politice-strategice urmărite în Europa centrală şi sud-estică, în funcţie de factorul german, factorul sovietic, tratatele de pace şi problema reparaţiilor. România a făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Naţiunilor. La 28 iunie 1919 delegaţia română a semnat tratatul cu Germania deşi îi cunoscuse conţinutul numai cu cinci minute înainte.

---

Tag-uri: lupta, intregire, tara, drepturi, politica, razboi, unire

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---