La nivelul rinichiului apa minerală acţionează şi prin componentele sale chimice. De exemplu, calciul este diuretic prin acţiunea sa deshidratantă faţă de tesuturi; magneziul este un vasodilatator periferic şi creşte suprafaţa glomerulară de filtrare. Datorită hidremiei şi grupărilor de H2S, apele minerale produc vasodilataţie la nivelul glomerulilor şi creşterea filtrării la acest nivel. Potasiul din apa minerală deprimă schimbul de ioni H — Na la nivelul tubilor, proces esenţial pentru diureză. Sodiul neresorbit este eliminat o dată cu apa. Cantitatea de cloruri eliminată, depăşeşte clorurile ingerate o data apa minerală ; ele provin din ţesuturi şi din lichidul extracelular. O dată cu clorul, este antrenat şi si sodiul. Eliminarea sodiului din lichidul extracelular determină o scădere a secreţiei de aldosteron.

Crenoterapia intervine şi în combaterea infectiei prin următoarele mecanisme :
a) împiedicarea ascensiunii urinare a germenilor. Calea ascendentă vezico-uretero-caliceală este destul de des întalnită în apariţia infecţiilor urinare. Debitul urinar are o importanţă majoră în combaterea ascensiunii urinare a germenilor ; aşa cum s-a arătat, germenii mobili pot urca pe o coloană stagnantă de lichid sau împotriva unui .flux urinar mai mic de 25 ml/oră.
în timpul curei hidrominerale debitul urinar creste la 100—180 ml/oră şi împiedică ascensiunea germenilor spre parenchimul renal.

b) Creşterea debitului sanguin în medulara renala.Cercetandu-se compartimentarea circulaţiei renale la caini, s-a observat că 80% din fluxul sanguin renal corespunde zonei corticale, 15°/o celei juxtamedulare şi numai 3% medularei interne. La om, circa 9/10 din fluxul sanguin renal revine zonei corticale şi numai 1/10 din debit revine medularei.

In timpul curei hidrominerale nu se schimbă debitul total de sange al rinichiului ; ceea ce, însă, modifică este distribuţia intrarenală a irigaţiei sanguine, producandu-se o creştere a circulaţiei în zona medulară.
S-a mai observat că, în pielonefritele ascendente care însoţesc litiaza renală, leziunile inflamatoare sunt localizate predominant perihilar. Intensificarea circulatiei sanguine, consecutiv curei hidrominerale, tocmai la nivelul acestei zone medulare, creează premise de niliulere a infecţiei prin aport crescut de material biologic imunoactiv şi prin modificarea gradientului
osmotic al medularei.

c) Scăderea hipertonicităţii osmotice medulare. Se cunoaşte din fiziologia renală existenţa unei osmolaritatii identice a zonei corticale cu aceea a lichidelor intracelulare, în timp ce osmolaritatea medularei creşte continuu, începand de la graniţa cortico-medulară. In condiţii de restricţie hidrică severă, gradientul osmolar cortico-medular atinge valori mari, osmolaritatea interstiţiului piramidelor renale fiind, la varful papilei, de 4 ori mai mare decat osmolaritatea plasmei. Hipertonia osmotică medulară joacă un rol important în vulnerabilitatea la infecţii a rinichiului, în timp ce diureza apoasă, aducand aproape de izotonicitate interstiţiul medular, realizează o adevărată prevenire şi combatere a infecţiei. Urina hiperconcentrată scade lagocitoza germenilor şi activitatea complementului seric. In condiţiile create de diureză apoasă, însă, cand tonicitatea osmotică a medularei se apropie de aceea a plasmei, inhibiţia fagocitozei şi a activităţii complementului seric dispare. Diureză apoasă face să crească debitul de sange medular şi creează condiţii pentru un .iport crescut de leucocite şi alţi factori serici care contribuie la apărarea naturală a organismului.
sursa imaginii http://www.faqs.org

---

Tag-uri: apa, minerale, cura, tratament, boala, natural

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---