Confuzia

În limba latină termenul „confusus" era folosit cu înţelesul de nedesluşit, imprecis, neclar, nelămurit. Confuzia are în psihiatric sensul de scădere a vigilenţei (a stării de trezie), cu perturbarea gravă a capacităţii de memorare şi orientare. De asemenea sunt încetinite percepţiile, ca şi capacitatea de judecată şi sinteză la care se poate adăuga prezenţa halucinaţiilor.

Bolnavul confuz pare să fie rupt de realitatea care-l Înconjură, priveşte inexpresiv în depărtare, „cu ochi care parcă nu văd", gesturile sunt încetinite, lipsite de îndemânare, vorbirea este incoerentă, iar comportamentul, lipsit de logică, poate să ia aspectul unei agitaţii dez ordonate.

Bolnavul cu confuzie mintală nu ştie nici unde se află şi nici nu se mai poate orienta în timp.

Confuzia mintală este un simptom grav, care impune intervenţia de urgenţă a medicului psihiatru; bolnavul confuz va fi transportat în cel mai scurt timp la spitalul de psihiatrie pentru a primi tratament şi îngrijire de specialitate.

Confuzia mintală poate să apară în boli ca: alcoolismul cronic, intoxicaţiile medicamentoase, stări febrile, tulburări metabolice, traumatisme cranio-cerebrale, meningo-encefalite, accidente vasculare cerebrale, afecţiuni endocrine.

Enumerarea cauzelor posibile, generatoare ale confuziei mintale a fost făcută numai în scopul de a atrage atenţia asupra gravelor circumstanţe în care apare acest simptom şi asupra faptului că, pentru salvarea bolnavului, este necesară intervenţia urgentă a medicului.
în lipsa tratamentului etiologic şi simptomatic, confuzia mintală poate evolua către moartea bolnavului.

Depresia

Depresia este definită ca o prăbuşire a dispoziţiei, a acelui tonus afectiv bogat în toate instanţele emoţionale şi afective, care dă tonalitate stărilor noastre sufleteşti.


Este însoţită de actualizarea amintirilor neplăcute şi triste, de o viziune ameninţătoare a viitorului, de lentoare psiho-motorie, manifestată atât pe plan ideativ, cât şi în gesturi şi mişcări. De asemenea depresiunea se însoţeşte de o scădere a vitalităţii, astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, scăderea poftei de mâncare, scădere în greutate, tulburări sexuale.

Se poate manifesta cu intensităţi diferite, de la forme uşoare, în care simptomele relatate anterior sunt puţin marcate, până la forme grave, în care depresiunea se însoţeşte de idei sau tentative de sinucidere.

De asemenea poate să apară în circumstanţe diferite în reacţii secundare unor psihotraume, în nevroze, în tulburările involutive, în bolile cu determinare endogenă sau secundară unor procese organice. Este un simptom foarte frecvent în psihiatrie, a cărui apariţie necesită recurgerea la ajutorul medicului psihiatru.

Este recomandabil să se recurgă la ajutorul medicului psihiatru ori de câte ori apare o modificare de durată a dispoziţiei anterioare, atunci când se ivesc tulburări de somn, mai ales către sfârşitul somnului, sau când survin acuze somatice cărora ceilalţi medici (internist, neurolog, otorinolaringolog, cardiolog etc.) nu le decelează nici un corespondent lezional.

„Lupta" cu starea depresivă nu trebuie făcută fără ajutorul medicului, fiind imposibil de realizat, mai ales în cadrul depresiunilor endogene, o ameliorare satisfăcătoare a dispoziţiei bolnavului.

Existenţa unor antecedente personale sau familiale (prezenţa altor bolnavi psihici în familie) va necesita adresarea de urgenţă, atunci când apar semnele depresiunii, la cabinetul de psihiatrie.

Ca şi în cazul anxietăţii, stările depresive se pot manifesta prin semne care nu par la prima vedere să ţină de o stare depresivă şi deci nu ar necesita o intervenţie din partea psihiatrului.

Din acestea notăm: dureri de cap cronice, resimţite ca o presiune cerebrală sau senzaţia de arsură în cap, nevralgii ale feţei sau în regiunea lombară, opresiune precordială, tahicardie, senzaţie de sufocare şi de nod în gât, uscarea gurii, balonări, constipaţie, perturbări ale ritmului somnului, crize de transpiraţie nocturnă, astenie matinală, dureri abdominale, micţiuni frecvente, dureri difuze în organele uro-genitale şi, mai rar, căderea părului.

Lipsa posibilităţii de a găsi o cauză tulburărilor menţionate va orienta către medicul psihiatru.

Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: tulburari psihice, medic

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 20 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---