Al doilea război este declanşat de Decebal în 105. El respinge ultimatumul roman, care cerea dezarmarea luptătorilor daci şi sistarea pregătirilor de război. Efectuează chiar un atac surprinzător asupra garnizoanelor romane de pe teritoriile cedate în 102 şi cu această ocazie îl face prizonier pe Cneius Pompeius Longinus, prieten apropiat al lui Traian. Sinuciderea captivului zădărniceşte tentativa lui Decebal de a impune condiţii lui Traian, în schimbul eliberării unui ostatic atat de preţios. Considerandu-l lipsit de orice şansă, vecinii nu-l mai sprijină, astfel că acea coaliţie antiromană gandită de Decebal nu se mai încheagă.

De asemenea, mesajul său către Pacorus, regele părţilor, c u propunerea de a ataca Imperiul roman din Orient rămase fără răspuns. înaintarea romană în Dacia s-a făcut pe cinci coloane. în faţa uriaşului tăvălug roman o parte din nobilii daci îl părăseşte pe Decebal. Cu forţele astfel împuţinate Decebal hotărăşte să se lupte sub pavăza munţilor. Sub presiunea superiorităţii zdrobitoare a romanilor, Decebal pierde cetate după cetate. După o eroică rezistenţă cade şi Sarmizegetusa.

Cu un grup de oşteni, Decebal se retrage pe poteci dosnice pentru a organiza în alte părţi rezistenţa. Este ajuns, însă, de cavaleria romană şi pentru a nu cădea viu în mana duşmanului îşi curmă viaţa. Capul său este adus lui Traian la Rannistorum şi apoi trimis la Roma, unde va expus, înainte de a fi aruncat în Tibru, pe Scările Gemoniilo pentru ca fiecare roman să se convingă că marele adversa al Romei nu mai era. Moartea lui Decebal a însemnat şi dis pariţia ultimului apărător al libertăţii dacilor.

La 11 august 106 se constituie noua provincie romană Dacia, cuprinzand Banatul, Transilvania (fără colţul sud-estic) şi vestul Olteniei. Sudul Moldovei, Muntenia, estul Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei vor fi încorporate provinciei Moesia Inferioară. Asupra provinciei Dacia se vor revărsa valuri de colonişti atraşi de pămanturile mănoase şi bogăţia subsolului. Dar dacii, viguros fixaţi pe pămantul patriei lor, vor rezista, etnic vorbind, acestui asalt alogen. Ei vor convieţui cu noii veniţi, iar în teritoriile libere ale fostei Dacii (Moldova nordică, Maramureşul şi Crişana) ei vor continua să-şi ducă traiul cel de toate zilele. Dar procesul de simbioză ce fusese inaugurat prin colonizare va influenţa adanc viaţa lor şi va marca procesul de etnogeneză a poporului român, urmaşul geto-dacilor.

Astfel că, „în rădăcina fiziologică a neamului românesc se reaflă - după o celebră formulă (Xenopol) - vechiul prototip dac, păstrat cu o curăţenie tot atat de mare ca şi limpezeala minţii romane, încat astăzi poporul român apare ca un trunchi dac pe care s-a altoit o puternică şi frumoasă coroană de încrengături, frunză şi floare romană".

După anul 271, cand trupele şi administraţia romană se vor retrage din Dacia în sudul Dunării, ca urmare a atacurilor Lot mai numeroase şi mai puternice ale popoarelor germanice migratoare, populaţia Daciei, daco-romanii, va înfrunta, pe baza mai vechii ei organizări şi sprijinită de natura protectoare a Daciei, valurile neamurilor migratoare, păstrand întreagă fiinţa de neam şi afirmand-o mai apoi ca popor - poporul român -, prin întemeierea unor formaţiuni statale ce caracterizau evoluţia întregii Europe medievale, formaţiuni premergătoare celor trei Ţări Române feudale: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 01 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---