Încheiată la sfarşitul anului 102, de către o ambasadă a dacilor către senatul roman, pacea fixează condiţii foarte grele pentru Decebal. Acesta trebuia să dărame zidurile cetăţilor, inclusiv ale capitalei, să nu întreţină relaţii externe decat cu aprobarea Romei, să predea toate maşinile de război şi pe toţi meşterii şi dezertorii romani aflaţi în nerviciul său şi să nu primească pe alţii, să cedeze teritoriile cucerite de romani.

Ca garanţie a păcii, o garnizoană romană, permanentă, a fost lăsată în interiorul regatului dac. în urma acestei păci, capacitatea de apărare a dacilor era considerabil nilesă, totuşi statul supravieţuia şi îşi s alva autonomia internă. Dar Decebal, ca dealtfel şi Traian, considera pacea doar un armistiţiu.

Primul care o arată făţiş este Traian, care începe consolidarea liniei Dunării şi a stăpanirii teritoriilor dacice cucerite; garnizoanele romane sunt pretutindeni întărite şi, în scopul unei mai uşoare legături între cele două maluri ale Dunării, ordonă construcţia unui pod permanent peste Dunăre, în dreptul oraşului Drubetis (azi Drobeta-Turnu Severin). Decebal adoptă contramăsuri. Pune să se fabrice arme, primeşte transfugi romani, reface zidurile cetăţilor din Munţii Orăştiei care protejau Sarmizegetusa, iar solii săi se îndreaptă din nou spre vecini.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 01 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---