Arsurile sunt leziuni determinate de căldură (de soare, lichide sau vapori fierbinţi, flacără, corpuri solide incandescente), curent electric (prin transformarea in energie termică, datorită rezistenţei ţesuturilor, arsurile pot să apară fie prin trecerea curentului electric prin ţesut, fie prin temperatura degajată de arcul voltaic), agenţi chimici (acizi, alcaline, gaze toxice de luptă), substanţe antiseptice, substanţe medicamentoase.

Substanţele chimice acţionează prin eliberarea ân ţesuturi a unor mari cantităţi de radicali OH sau de H+, cantităţi incompatibile cu procesele celulare.

Ţesuturile sunt deshidratate, având loc degajarea unei cantităţi mari de căldură.

Explozia atomic ă, prin emanaţia de lumină şi căldură, produce şi ea arsuri.

Intinderea leziunilor are o importanţă considerabilă in stabilirea prognosticului vital. Când 30 % din suprafaţa pielii este arsă, leziunile sânt foarte grave. Când 50% din suprafaţa pielii este arsă, survine aproape totdeauna moartea. In funcţie de profunzimea leziunilor, arsurile au fost impărţite in trei grade:

I —pielea este roşie, edemaţiată, dureroasă;

II —apar flictene (băşici) pline cu un lichid gălbui;

III —leziuni profunde care interesează muşchii, vasele până la necroza totală a ţesuturilor.

Arsurile termice sunt cele mai frecvente şi ele sunt produse de foc (flacără, jar), de obiecte înroşite în foc, de lichide fierbinţi, de grăsimi încinse, de vapori fierbinţi, de metale topite, de explozii, de razele solare, precum şi de curentul electric.

O dată cu leziunile pielii, pot avea loc arsuri şi pe căile aeriene superioare, tractul digestiv. Complicaţii generale şi locale pot ângreuna evoluţia marilor arsuri:

— şocul;

— complicaţii renale: insuficienţă renală acută postcombustională;

— complicaţii hepatice: insuficienţa hepatică postcombustională, sindromul hepato-renal;

— tromboembolii şi fibrinoliza;

— complicaţii digestive;

— complicaţii pulmonare: insuficienţa respiratorie acută şi bronhopneumonii;

— şocul cronic poşte ombustional;

— infecţia locală şi sistemică.

Tratament. in arsurile de gradul I, intinderea leziunilor, precum şi profunzimea lor fiind mici, nu este necesară in cele mai multe cazuri internarea ântr-un spital.

Simpla bandajare a acestor leziuni cu alcool medicinal 75% este suficientă.

In arsurile de gradul II este absolut contraindicată evacuarea (spargerea) flictenelor. Pericolul infectării leziunilor este iminent. Diminuarea cantitativă a exsudatului (conţinutului veziculelor) este dezideratul tratamentului. Apreciind corect profunzimea leziunilor, se pot aplica local amestecuri cu antibiotice şi hidrocortizon. Dar acest lucru este posibil numai intr-un serviciu specializat.

Administrarea neavizată a unguentelor conţinând anti¬biotice, chimioterapice (unguent cu tetraciclină, jecolan, jecozin), poate duce la macerarea suprafeţelor afectate, exagerarea cantitativă a secreţiilor şi, in final, Intârzierea vindecării.

In arsurile de gradul II ÅŸi III sunt indicate ca gesturi de prim ajutor:

— pansarea sterilă a leziunilor fără evacuarea flictenelor, a ţesuturilor devitalizate;

— administrarea la locul accidentului de substanţe antialgice (algocalmin) şi sedative;

— administrarea de lichide călduţe (ceaiuri, sucuri de fructe, apă indulcită) in cantităţi mari de 2—3 litri;

— evitarea scoaterii hainelor arse in marile arsuri (excepţie fac cazurile de arsuri chimice, când hainele sunt âmbibate cu substanţe care au provocat arsurile);

— in arsurile chimice nu se va incerca neutralizarea substanţelor care au provocat arsura (acizii cu bazele, de exemplu), sărurile formate fiind foarte nocive.
Prezentarea la spital este obligatorie.

Mai exista si arsuri cauzate de soare. Ele se datorează acţiunii razelor solare ultraviolete şi infraroşii şi nu se deosebesc de alte arsuri termice. Dar ele sunt mai uşoare şi interesează atât pielea cât şi mucoasele buzelor şi ochilor.

O alta categorie de arsuri este cea a arsurilor chimice care se produc mai frecvent cu acizi: acid sulfuric (de la acumulatoare), acid azotic, acid clorhidric, acid acetic (esenţă de oţet), apoi cu baze: sodă caustică, amoniac, leşie, var nestins şi, mai rar, cu alte substanţe chimice.

sursa imaginii .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: chimic, basici, foc

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 07 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---