Entorsele sunt accidente articulare ce se produc prin mişcări forţate, neaşteptate, care întrec limita mobilităţii articulare, sau îndreptate în direcţia anormală a mişcării. Este o întindere exagerată a ligamentelor, uneori cu ruptura acestora. Durerea este violentă, reduce mult capacitatea funcţională. Ţesuturile periarticulare se încălzesc şi se tumefiază din cauza exudatelor intra şi extraarticulare.

Entorsele gleznei se produc prin răsucirea forţată a articulaţiei tibio — tarsiene cu lezare de ligamente. Fenomenul se complică atunci când se fac smulgeri osoase, fisuri sau fracturi maleolare.

În entorsele de genunchi se lezează în deosebi ligamentul intern şi în cazuri mai grave ligamentele încrucişate.

În articulaţia şoldului, entorsele se produc foarte greu, dar sunt dureroase şi greu de tratat.

Entorsele articulaţiilor coloanei vertebrale sunt extrem de rare, dar foarte serioase.

Entorsele degetelor nu au un caracter grav, se produc prin supraextensie.

Entorsele pumnului se produc prin mişcări violente, prin forţarea articulaţiei în flexie, în extensie sau torsiune.

Entorsele cotului sunt fie contuzionale, fie provocate de căderi sau eforturi violente (aruncări cu discul, suliţa, mingea, etc).

În entorsele umărului, tendonul bicepsului poate ieşi temporar din şanţul său, rupând ţesuturile bursei şi tecii tendinoase.

Luxaţiile sunt dislocări ale extremităţilor articulare sub influenţa unor forţe mecanice care, prin deplasarea osului, întind sau rup ţesuturile de contenţie ale articulaţiei. Osul deplasat ia poziţie anormală şi rămâne astfel până la reducerea luxaţiei. întâlnim luxaţii complete, incomplete, simple şi luxaţii complicate cu leziuni ale elementelor intra şi periarticulare (tendoane, muşchi, vase, nervi, capsulă şi ligamente, cartilaj şi sinovială, os şi periost).

Simptomele sunt: deformaţia, poziţia şi mişcările anormale ale osului, durerea, contractura musculară, impotenţa funcţională, tumefacţia, echimoza, etc.

Luxaţiile membrului superior:

- clavicula se luxează mai des la nivelul extremităţii acromiale (luxaţia lui Galileu), decât la extremitatea sternală;

- humerusul, capătul proximal se luxează frecvent în jos şi înăuntru şi mai rar în sus şi înapoi;

- cotul se luxează la extremităţile proximale ale celor două oase ale antebraţului, cubitus şi radius şi mai rar izolat;

- la mână şi degete cele mai întâlnite luxaţii se produc în articulaţia radio - carpiană.

Luxaţiile membrului inferior:

- capul femural se poate luxa mai frecvent înapoi;

- la articulaţia genunchiului, tibia se luxează mai des înainte şi mai rar înapoi. Au loc tulburări serioase, genunchi deformat, tumefiat, se produc ruperi de ţesuturi moi de capsulă, vase sanguine, urmate de revărsări seroase în articulaţie, meniscuri
lezate;

- luxaţia rotulei (patelei) se produce când genunchiul este în extensie; la unii indivizi, cu genunchiul în valg, contracţia muşchiului cvadriceps este capabilă să producă luxaţia rotulei în afară;

- în articulaţia gleznei, cea mai frecventă luxaţie este a astragalului.

Luxaţiile coloanei vertebrale sunt destul de rare, dar foarte grave, iar luxaţiile maxilarului inferior datorate traumatismelor se manifestă prin reducerea mişcărilor mandibulei, îngroşarea vocii, gura rămânând întredeschisă.

Hemartrozele ÅŸi hidrartrozele

Acestea sunt revărsări de sânge şi lichid seros în cavităţile articulare din cauza traumatismelor. Ele se produc imediat după accident şi însoţesc entorsele, luxaţiile, fracturile şi chiar contuziile articulare. Curentă şi cea mai gravă hemartroză este cea a genunchiului. Se produce în căderile pe genunchi, fractură a rotulei sau în rupturile de ligament rotulian, în leziuni meniscale, în entorse şi luxaţii ale genunchiului.

Leziunile meniscale ale genunchiului

Meniscurile sunt formaţiuni fibro — cartilaginoase, semilunare, situate în perechi înăuntrul articulaţiei genunchiului, ca o pană între platoul tibial şi condilii femurali. Sunt legate prin conexiuni fibroase puternice, de oase, capsulă şi ligamentele articulaţiei. Sunt destul de frecvente la sportivi, dar mai des în jocurile sportive, schi, atletism şi chiar în gimnastică. Principalele leziuni ale meniscului sunt:

- slăbirea, ruperea, smulgerea legăturilor de pe elementele articulare;

- luxaţiile meniscului, leziuni grave cu blocarea genunchiului, muşchii periarticulari intră în contractură., articulaţia se tumefiază şi se produce o uşoară hidrartroză durabilă.

Hernia discului intervertebral

Discul intervertebral este o formaţiune fibrocartilaginoasă situată între corpurile vertebrelor, legat de corpul vertebrei şi menţinut între vertebre prin ligamente fibroase anterioare, posterioare şi laterale. Ligamentele se pot slăbi şi discul poate ieşi în afară, herniază şi produce dureri şi contracturi musculare în regiunea lombară pe traiectul nervului sciatic, de-a lungul membrelor inferioare. Hernia este provocată de un traumatism, efort fizic mare, etc. Frigul, oboseala şi umezeala sunt factori predispozanţi obişnuiţi.

Leziuni articulare diverse

Amintim în acest capitol un grup de leziuni inflamatorii post traumatice ale sinovialei articulare, ale sinovialei tecilor tendioase şi ale burselor seroase, apoi artritele, artrozele şi periartritele traumatice.

Sinovita articulară este o inflamaţie limitată la sinovia unei articulaţii, celelalte elemente articulare rămânând mai mult sau mai puţin nevătămate. Traumatismul este favorizat de oboseală, frig şi alte leziuni mai vechi.

Tenosinovita este inflamaţia traumatică a tecilor tendinoase caracterizată prin tumefierea tendonului, cu îngroşare şi încălzire, crepitaţii în mişcare şi impotenţă funcţională.

Bursitele sunt inflamaţii traumatice ale pungilor ce se găsesc în jurul articulaţiilor (bursa este un mic sac alcătuit dintr-o membrană sinovială ce conţine un lichid seros şi se află situată la nivelul ţesuturilor care se mişcă unele pe altele, pentru o alunecare fără frecare).

Artrita traumatică este leziunea părţilor moi şi osoase a unei articulaţii, care se manifestă cu inflamări şi modificări în structura elementelor articulare. Artrita umărului, de exemplu, o întâlnim la atleţi, aruncători de greutate sau ciocan, la handbaliste şi jucători de volei, gimnastică la aparate, etc. Este determinată de solicitări exagerate, mişcări de forţă repetate. Capsula articulară şi ligamentele pot suferi rupturi, smulgeri fibrilare, care produc reacţii inflamatorii acute.

Periartrita traumatică este afecţiunea destul de frecventă a ţesuturilor din jurul articulaţiilor, însoţind o artrită sau o artroză, dar producându-se şi ca un proces de sine stătător. De exemplu, periartrita scapulo-humerală presupune reducerea mişcărilor de abducţie şi rotaţie a braţului, care se fac în jurul bursei subacromiodeltoidiene situată între deltoid şi muşchii rotatori. Este determinată de inflamaţia tendoanelor muşchilor supraspinos şi biceps.

Artrozele traumatice se produc în urma microtraumatismelor şi a traumatismelor de uzură. Apar întotdeauna pe un substrat lezional cronic, de natură degenerativă sau productivă, neinflamatorie, cu leziuni uneori grave ale elementelor articulare.

Accidente prin agenţi termici

Agenţii termici provocatori de accidente sunt: căldura excesiv de ridicată şi temperatura excesiv de coborâtă, frigul. Aceşti agenţi exercită asupra organismului acţiuni locale şi geniale. în primul caz, local se produc arsurile şi general răul de căldură. Radiaţiile solare produc local o arsură de tip special, eritejmul actinie şi general - insolaţia. în insolaţie, fenomenul este pus pe seama unei congestii a meningelor. Preventiv, propunem evitarea expunerii neraţionale la soare, acoperirea capului cu pânze ude, spălatul şi stropitul cu apă rece. Frigul produce local degeraturile şi general -îngheţul.


sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: entorse, luxatii, hemartroze

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 06 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---