Statistics:
Visits: 1,342 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
"Cartile de intelepciune" egiptene
Q: | Intreaba despre "Cartile de intelepciune" egiptene |
Cărţile de înţelepciune” au jucat un mare rol politic şi social în Egiptul Antic, căci erau în fond manuale de etică şi slujeau regimul de opresiune faraonic vizând consolidarea puterii sale şi promovarea unui tip de om supus, care să dea ascultare „ca un cadavru”. De aceea, toate cărţile de înţelepciune propun ca ideal uman, model de existenţă, pe aşa-zisul „om tăcut”. Aici e fără îndoială un joc de cuvinte : Osiris, fiind împăratul tăcerii, omul tăcut este cel care îl imită, se conformează modelului de existenţă osirian. Aceste „Cărţi de înţelepciune” care voiau să impună un om ascultător, amorf, pasiv, propunând ca ideal de viaţă supunerea oarbă în faţa tiraniei, nu i-a oprit deloc pe egipteni să se răscoale adesea şi să f
Cea mai veche carte sapienţială – „Învăţătura lui Imhotep”, vizirul regelui Djoser, nu a ajuns până la noi. Dacă ar fi ajuns, am fi putut avea înaintea ochilor modelul iniţial al tuturor celorlalte cărţi. Dar „Învăţătura lui Imhotep” a fost atât de citită şi de lăudată de egiptenii din Imperiul Vechi şi mai târziu, încât ei au făcut din Imhotep un zeu, comparabil cu elinul Asclepios, atribuindu-i-se invenţia medicinii, a arhitecturii şi chiar a magiei.
Astăzi ştim că Imhotep a avut o existenţă reală şi cercetările arheologice au confirmat aceasta. „Învăţătura lui Imhotep” este menţionaţă deseori în timpul Imperiului Nou. Tot un foarte vechi text sapienţial este şi „Învăţătura prinţului Djedefhor”, fiul regelui Keops, din care ni s-a păstrat decât începutul.
Cel mai lung text sapienţial care s-a păstrat din Imperiul Vechi este „Învăţătura lui Ptah-hotep” care propune reguli de viaţă tuturor cititorilor săi, nobili, scribi, meseriaşi, tineri şi bătrâni. Diferitele situaţii din viaţă sunt descrise pe rând, apoi Ptah-hotep indică pentru fiecare comportamentul adecvat. Rolul cel mai însemnat în aceste sfaturi îl joacă purtarea faţă de mărimi şi faţă de superiori, apoi comportamentul la masă, atitudinea faţă de femeie etc.
Cea mai mare parte a poruncilor, sfaturilor şi îndreptărilor din aceste „Învăţături” tind să îl facă pe om cât mai ascultător şi mai supus zeului care este de fapt faraonul, zeul fiu de pe tronul Egiptului. Cu toate acestea, se ştie faptul că egiptenii din Imperiul Vechi, contemporani cu Ptah-hotep, îi urau extraordinar de mult pe faraoni. Toate acestea le ştim din relatările lui Herodot: „În decurs de o sută şase ani, egiptenii suferiră tot felul de nenorociri. În timpul acesta templele au fost închise şi nu au fost deschise nicio singură clipă. Mânat de ura sa împotriva acestor regi, poporul evita să le pronunţe numele”.
Cele scrise de Herodot mărturisesc peste veacuri cât de urâţi erau faraonii Egiptului din Imperiul Vechi şi de ce era necesar ca Ptah-hotep şi alţi „înţelepţi” să scrie îndemnurile lor pentru crearea unui tip de om „tăcut”, conformist şi ascultător, care să execute toate poruncile faraonilor, lucrând din zori şi până în noapte la construcţia piramidelor, a templelor şi a statuilor. Bineînţeles că acestei „Cărţi ale înţelepciunii” nu au putut stăvili răscoale, sfârşitul Imperiului Vechi fiind adus de o epocă de tulburări descrise de textele politice.
Sursa Imaginii - mifantasticoegipto.spaces.live.com
olosească numeroase forme de luptă împotriva opresiunii.
Cea mai veche carte sapienţială – „Învăţătura lui Imhotep”, vizirul regelui Djoser, nu a ajuns până la noi. Dacă ar fi ajuns, am fi putut avea înaintea ochilor modelul iniţial al tuturor celorlalte cărţi. Dar „Învăţătura lui Imhotep” a fost atât de citită şi de lăudată de egiptenii din Imperiul Vechi şi mai târziu, încât ei au făcut din Imhotep un zeu, comparabil cu elinul Asclepios, atribuindu-i-se invenţia medicinii, a arhitecturii şi chiar a magiei.
Astăzi ştim că Imhotep a avut o existenţă reală şi cercetările arheologice au confirmat aceasta. „Învăţătura lui Imhotep” este menţionaţă deseori în timpul Imperiului Nou. Tot un foarte vechi text sapienţial este şi „Învăţătura prinţului Djedefhor”, fiul regelui Keops, din care ni s-a păstrat decât începutul.
Cel mai lung text sapienţial care s-a păstrat din Imperiul Vechi este „Învăţătura lui Ptah-hotep” care propune reguli de viaţă tuturor cititorilor săi, nobili, scribi, meseriaşi, tineri şi bătrâni. Diferitele situaţii din viaţă sunt descrise pe rând, apoi Ptah-hotep indică pentru fiecare comportamentul adecvat. Rolul cel mai însemnat în aceste sfaturi îl joacă purtarea faţă de mărimi şi faţă de superiori, apoi comportamentul la masă, atitudinea faţă de femeie etc.
Cea mai mare parte a poruncilor, sfaturilor şi îndreptărilor din aceste „Învăţături” tind să îl facă pe om cât mai ascultător şi mai supus zeului care este de fapt faraonul, zeul fiu de pe tronul Egiptului. Cu toate acestea, se ştie faptul că egiptenii din Imperiul Vechi, contemporani cu Ptah-hotep, îi urau extraordinar de mult pe faraoni. Toate acestea le ştim din relatările lui Herodot: „În decurs de o sută şase ani, egiptenii suferiră tot felul de nenorociri. În timpul acesta templele au fost închise şi nu au fost deschise nicio singură clipă. Mânat de ura sa împotriva acestor regi, poporul evita să le pronunţe numele”.
Cele scrise de Herodot mărturisesc peste veacuri cât de urâţi erau faraonii Egiptului din Imperiul Vechi şi de ce era necesar ca Ptah-hotep şi alţi „înţelepţi” să scrie îndemnurile lor pentru crearea unui tip de om „tăcut”, conformist şi ascultător, care să execute toate poruncile faraonilor, lucrând din zori şi până în noapte la construcţia piramidelor, a templelor şi a statuilor. Bineînţeles că acestei „Cărţi ale înţelepciunii” nu au putut stăvili răscoale, sfârşitul Imperiului Vechi fiind adus de o epocă de tulburări descrise de textele politice.
Sursa Imaginii - mifantasticoegipto.spaces.live.com
Tag-uri: imhotep, ptah-hotep |
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 12 February '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :