Momentul administrării este unul din factorii importanţi care condiţionează promptitudinea şi intensitatea efectului medicamentului, ca şi reacţiile adverse imediate sau în timp ale acestuia. Astfel, unele medicamente trebuie administrate într-un anumit moment, înainte sau după alimentaţie.

Aşa, de exemplu, stimulatoarele apetitului (tincturile amare) trebuie administrate constant cu 15 —30 de minute înaintea meselor, pentru ca stimularea secreţiilor gastrice să coincidă cu momentul alimentaţiei. Pansamentele gastrice şi alcalinizante se administrează la 30—60 de minute după terminarea alimentaţiei pentru ca efectul lor să coincidă cu momentul secreţiei maxime de sucuri digestive.

Respectarea in tervalului de timp faţă de alimentaţie este necesar şi pentru că alimentele modifică motilitatea stomacului şi intestinului (în general o scad) şi pot să reţină pe suprafaţa lor o parte din medicamente sau să formeze cu acestea complexe insolubile (exemplu: chelarea tetraciclinei de către calciul alimentar), influenţând prin aceasta absorbţia digestivă şi deci efectul medicamentelor.

Alteori este utilă administrarea medicamentelor o dată cu alimentele sau imediat după masă (miofilin, fenilbutazona, aspirina), alimentele diminuând prin funcţia lor de tampon efectele iritante gastrice ale unor asemenea medicamente.

Pentru alte categorii de substanţe, administrarea lor este raportată la perioada de odihnă. Astfel, somniferele trebuie administrate numai seara, cu 15 —30 de minute înaintea culcării, pentru ca efectul lor să corespundă perioadei de odihnă fiziologică, iar la trezire, semnele reziduale (somnolenţă, buimăceală, uşoare ameţeli) ce însoţesc adesea folosirea unor asemenea substanţe să fie minime, permiţând activitatea normală de peste zi.

Folosirea somniferelor seara, este desigur recomandabilă persoanelor cu insomnii, în cazul în care au program de lucru normal (ziua). Pentru cei cu muncă de noapte medicul va adapta momentul folosirii medicamentului ritmului de viaţă şi activităţii individuale.

De asemenea, laxativele şi purgativele vor fi administrate seara, pentru ca efectul lor să se instaleze şi să se epuizeze ziua următoare, fără să perturbeze odihna individului.

Diureticele (nefrix, furosemid), medicamente cu acţiune în general rapidă, se administrează dimineaţa, pentru ca efectul lor, care poate dura până la 6—8 orc să se epuizeze pînă seara la culcare.

Preparatele cortizonice (prednison) trebuie administrate 2/3 din doză dimineaţa (între 5 şi 7), momente corespunzătoare secreţiei fiziologice maxime şi 1/3 in cursul după-amiezii.

In felul acesta, riscul dezavantajelor, de loc neglijabile, date de asemenea medicamente diminua considerabil, iar raportul beneficiu/pericol este în favoarea bolnavului.

Simultan cu respectarea momentului administrării, trebuie respectat şi intervalul dintre administrări. Scurtarea intervalului, prin mărirea cantităţii de medicament folosit, creşte riscul reacţiilor adverse şi al toxicităţii, iar mărirea distanţei dintre administrări diminua eficienţa medicamentului.

Corolarul practic al celor expuse este că folosirea medicamentelor trebuie făcută în anumite momente şi la anumite intervale, respectând întru totul recomandările medicale. Orice abatere de la recomandarea medicală este în detrimentul bolnavului.

Dozarea sau măsurarea medicamentelor în vederea administrării se face cel mai adesea cu unităţi de măsură exacte (grame şi submultipli pentru substanţele solide, mililitri (ml) sau picături pentru cele lichide). în unele situaţii, adesea se folosesc şi unităţi de măsură relative, arbitrare, la îndemâna oricăruia dintre noi.


Unităţile de măsură aproximative, util să fie cunoscute de toţi, sunt următoarele :

— o linguriţă =5 ml =5 g apă = 6,6 g sirop = 4,5 g ulei

— o lingură de supă — 15 ml = 15 g apă = 20 g sirop = 13,5 g ulei;

— paharul de lichior = 15 —20 ml;

— o ceaşcă de cafea — 50 ml;

— paharul de cin = 100 ml;

— paharul de apă = 200 ml.

Pentru medicamentele solide.v sub formă de pulbere se folosesc:

— o linguriţă rasă cu pulbere = 1,5 —2,5 g;

— o linguriţă cu vârf cu pulbere = 2,5—5 g;

— un vârf de cuţit cu pulbere = 0,5—1 g.

Gradul de umplere şi densitatea pulberii influenţează marcat cantitatea de medicament conţinută în aceste măsuri aproximative.
Pentru medicamentele lichide, care se administrează sub formă de picături:

— 1 g soluţie apoasă cuprinde 20 de picături;

— 1 g alcool diluat = 56 de picături;

— 1 g soluţie uleioasă diluată = 45 —50 de picături.

Mărimea picăturii variază în funcţie de lichidul folosit (greutatea specifică, vâscozitate), de temperatură ca şi de orificiul picătorului sub care este ţinut acesta.
Datele prezentate corespund picătorului standard, numit ,spicător normal" (are diametrul exterior de 3 mm şi cel interior de 0,6 mm).

sursa imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: boala, antibiotice, somnifer

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---