Totalitatea componentelor care constituie un aliaj reprezintă un sistem termodinamic. Dacă se amestecă diferitele componente ale unui sistem, sistemul nu este în echilibru termodinamic, deoarece reacţiile metalurgice nu pot avea loc din cauza contactului insuficient dintre elemente. Pentru a aduce sistemul în echilibru, trebuie să se îmbunătăţească amestecarea componentelor, ceea ce se realizează prin încălzirea sistemului la temperaturi înalte, încat toate componentele vor trece în stare topită. O prezentare cantitativă a fazelor care se găsesc în echilibru la diferite temperaturi şi presiuni ale unui sistem se arată în diagrama de echilibru.
Diagramele de echilibru ne permit să determinăm proprietăţil e mecanice ale aliajelor, în funcţie de temperatură şi compoziţie chimică.
Cele mai simple diagrame de echilibru sunt cele ale aliajelor binare. Ele se pot reduce numai la cateva tipuri de bază.

La un sistem binar, între factorii de care depinde echilibrul se mai adaugă şi compoziţia aliajului. în această privinţă este suficientă precizarea unei singure concentraţii, a componentului B (C b ), deoarece concentraţia celorlalte componente A (Ca) rezultă din condiţia că ambele concentraţii formează întreg aliajul. Deci :
CA + Cb = 100% sau CA = 100%-CB

Determinarea completă a unui sistem binar impune deci utilizarea a trei mărimi caracteristice : concentraţia (Ca sau Cb), temperatura (T) şi presiunea (p). Pentru reprezentarea grafică a relaţiilor de echilibru este deci necesară o diagramă T - Cb
Dacă două metale se dizolvă în orice proporţie unul într-altul în stare lichidă şi solidă se obţine o diagramă de echilibru.Pe această diagramă se găsesc trei tipuri de domenii de fază : la temperaturi înalte, domeniul topiturii omogene, la temperaturi joase, domeniul monofazic al soluţiei solide omogene şi aceste două domenii sunt separate prin domeniul bifazic (S + a). Există numeroase diagrame de echilibru, importante din punct de vedere tehnic, care la prima vedere par foarte complicate, dar care în realitate nu reprezintă decat combinaţii ale sistemelor de bază simple, descrise mai sus. Astfel de sisteme complexe sunt formate, de exemplu, de către aliajele fier-carbon (oţel şi fontă) aliajele cupru-zinc (tombac şi alamă), alia¬ele cupru-staniu (bronz), aliajele cupru-aluminiu (bronzuri de aluminiu şi duraluminiu) şi încă multe altele.

Interes tehnic prezintă în special aliajele care constau în majoritate din soluţie solidă tenace, deformabilă plastic. Compuşii duri şi fragili sunt admisibili numai în cantităţi relativ mici, deoarece, în caz contrar, aliajul devine fragil şi nu mai corespunde condiţiilor tehnice în ceea ce priveşte deformarea plastică, tenacitatea, duritatea şi comportarea faţă de solicitările dinamice. De aceea, de cele mai multe ori, este suficientă numai reprezentarea parţială a diagramei de echilibru, care cuprinde doar aliajele utilizate din punct de vedere tehnic.

---

Tag-uri: metal, aliaj, fier, otel

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 08 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---