De la mari depărtări venea mulţime de oameni să-l asculte pe Zheng Jue despre fericirea ce se anunţa nu peste mult timp. Fericirea, despre care vorbea Zhang Jue, numită şi „Marea Pace", însemna răsturnarea „Cerului albastru" (răutatea şi violenţa, confundate şi cu dinastia Han) şi înlocuirea lui cu Cerul galben" (viaţa nouă şi fericită).

Doctrina lui Zhang Jue, avand ca sursă vechiul daoism, devenit religie mai ales datorită idealizării principiului universal „Dao" de către Zhang Daoling (începutul sec. al II-lea e.n.), tulburase profund un imperiu chinez în care ştiinţele, artele şi meşteşugurile progresaseră remarcabil, în epocă - deceniul al optulea al secolului al II -lea e.n. - chinezii aveau de peste o suta de ani „Matematica în nouă capitole", tratat în care apar pentru prima oară în istoria matematicilor numerele negative şi regulile operaţiilor cu ele; marele astronom Zhang Heng (78-139) crease primul glob ceresc din lume, calculase numărul stelelor fixe (2 500 după el), inventase şi construise primul seismograf din lume; chinezii cultivau pămantul cu plugul greu, cu două brăzdare, ţinand seama de clasificarea solurilor în 9 categorii şi aplicand alternarea culturilor şi alternarea brazdă-faşie nearată; scoteau apa cu ajutorul pompei, foloseau forţa apei pentru a acţiona mori, foaie de cuptor metalurgic etc; catalogul cărţilor medicale din sec. 1 e.n. menţiona 36 de tratate de medicină şi o farmacologie; scriau cu tuş pe hartia inventată (în 105) de Cai Lun; apăruseră lexicoane (diversificate după principiul de alcătuire - tematic sau al cheilor) care au fixat forma definitivă, păstrată pană astăzi, a hieroglifelor chineze.

Pe plan social-economic, însă, imensul imperiu chinez al Hanilor sfîrşitului de secol al II-lea se prezenta la polul opus al acestei înfloriri spirituale. După o perioadă de oarecare avant (sec. I), China a reintrat într-o lungă fază de criză. Cu toate că sclavia se dovedea nerentabilă, mai ales în agricultura, cererea de sclavi rămine mare; totodată apar mari latifundii care folosesc munca rentabilă a „oaspeţilor" (ke), cum erau denumiţi în scrierile epocii agricultorii dependenţi. Continuă procesul de concentrare funciară, apărand aşa-zisele „case puternice", foarte asemănătoare cu gospodăriile naturale închise din feudalismul european de mai tarziu. Este vorba fie de simptomele feudalismului în (mina, fie, dacă considerăm că acesta ar exista încă din vremea vechilor Hani, o dovadă a lichidării definitive a formelor de sclavaj din feudalismul chinez.

Pe plan extern, la puţin timp după moartea generalului Ban Chao, Imperiul chinez pierde, în avantajul hunilor, Ţinutul de Apus (Lobnorul şi Tarimul pană în Kashghar), influenţa în Turkestanul de Răsărit şi, odată cu acestea, „Marele drum al mătăsii". Căderea în dependenţă a producătorilor liberi, exploatarea lor crancenă (arenda ajungea la 8/10 din recoltă) ca şi a sclavilor, la care s-au adăugat ani de-a randul efectele unor mari calamităţi naturale, au dus la izbucnirea, în 184, a celebrei răscoale a „Turbanelor galbene". Pregătite timp do 10 ani, într-un desăvarşit secret, 36 de detaşamente ale sectei daoiste, condusă de Zhang Jue, care numărau cate 7-10 mii de oameni, instruiţi în arta militară, s-au revărsat, în primul an al noului ciclu de 60 de ani (184) al calendarului chinez, în campiile şi pădurile multor regiuni centrale ale imperiului. Iniţial armata răsculaţilor, care purtau ca semn distinctiv turbane galbene (domnia Cerului galben), număra 360 000 de luptători, dar crescu vertiginos, astfel că zdrobi armata guvernamentală de 400 000 de oameni, înfrangerea trupelor imperiale a fost semnalul, pentru armatele particulare de elită ale „Caselor puternice", de a intra în luptă. Defecţiunea răscoalei, pe care Zhang Jue a sesizat-o, dar n-a avut vreme s-o remedieze, a stat în aceea că trupele răsculaţilor erau împărţite.

Zhang Jue muri subit în urma unei boli, fără a mai putea participa la lupta decisivă. Grupul său de armate, condus de fratele său Zhang Liang, a fost zdrobit. Aceeaşi soartă a avut-o şi celălalt grup, condus de un alt frate al lui Zhang Jue, Zhang Bao. Conducătorilor de oşti ale nobililor, între care s-au distins, prin cruzime şi eficacitate, Cao Pi, Sun Quan şi Liu Bei, le-a trebuit multă vreme, însă, ca să zdrobească numeroasele detaşamente de răsculaţi din China de nord-vest, care, cu toate că răzleţe, erau suficient de puternice pentru a crea probleme curţii din Luoyang. Cele mai mari dintre ele, numite „Muntele negru", totalizau aproape un milion de oameni. Aceste detaşamente au fost înfrante de abia în anul 208. Cei trei nobili, menţionaţi mai sus, n-au mai recunoscut autoritatea Hanilor (împăratul Xian Di), pe care-l răstoarnă în anul 221 şi îşi împart imperiul în regatele Wei (capitala la Luoyang) în centrul şi în nordul imperiului, Wu (în sud-est) şi, respectiv, Shu (in vest) care au dus o permanentă luptă între ele. Urmarea răscoalei conduse de Zhang Jue, pe plan istoric, a fost perioada „Chinei celor Trei Regate", care s-a întins între 221-265.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---