Cea mai importantă realizare a lui Wu Di a fost însă extinderea imperiului, pe cale militară. Pentru aceasta, bazindu-se pe forţa economică creată, Wu Di trecu la reforme radicale ale armatei. Aplică, astfel, cu severitate, legea serviciului militar obligatoriu, cu un stagiu de 2 ani şi cu concentrări anuale, de trei zile, la pază în garnizoanele de frontieră. în domeniul înarmării introduse modelul bunic. Forţa armată rezida în: cavaleria grea, împlătoşata, înzestrată cu arme grele (lănci);
cavaleria uşoară, extrem de mobilă; o excepţională infanterie, deosebit de eficientă, înzestrată cu teribila arbaletă chineză (Pentru a arma arbaleta, ostaşul se culca pe spate spre a folosi for ţa picioarelor. Mecanismul de declanşare, deosebit do ingenios era păstrat secret cu severitate; el era lesne de montat şi de demontat, iar, odată demontat, modul său de montare nu putea li reconstituit. Săgeţile - veritabile proiectile - treceau prin orice armuri şi scuturi şi, datorită distanţei de bătaie (circa 600m) erau folosite şi la asediul oraşelor), faţade care arcul scoţian de mai tarziu va părea o jucărie; d) arme de artilerie - în fapt, aruncătoare, foarte puternice de ghiulele, de piatră, cu o bătaie de circa 500 metri.

Cu astfel de armată Wu Di duse campanii militare încununate de succes în trei direcţii: sud, nord-est, vest. Spre sud, recucereşte statele Yue, regiunea Cantonului de astăzi (Guang-dong)în 111 î.e.n., Gwangxi în 110 î.e.n., întinzand dominaţia imperiuluipanăla actualul golf Tonkin. în nord-est cucereşteîn 108 î.e.n. regatul Chaoxian (mai mult de jumătate din Coreea).

Cele mai importante cuceriri au fost făcute, însă, în vest, în cursul unei campanii care a durat aproape 40 de ani (128-91 î.e.n.), campanie cunoscută îndeobşte ca extindere a „păcii chinezeşti", alteori sub denumirea de cucerirea „Marelui drum al mătăsii". în această campanie, începută iniţial pentru a asigura pacea imperiului din partea hunilor, devenită apoi o tipică campanie de cuceriri şi de jaf, Wu Di a utilizat mijloace imense, între care, armate extrem de numeroase (numai o expediţie pentru procurarea de cai (Puternicii şi iuţii cai ferganozi, numiţi în China „cai cereşti"), contra Ferganei, a angajat trupe de 60 000 de oameni).

In 126 î.e.n., după 10 ani de prizonierat la huni şi 2 ani de călătorie la triburile de kuşani, în Sogdiana, Bactria şi Fergana, pentru a şi-i face aliaţi contra hunilor, Zhang Qian se reîntoarce în capitala imperială Changan. Wu Di începuse de doi ani războiul contra hunilor, îi alungase în 127 î.e.n. din Ordos (ţinutul cel mai de nord-vest, mărginit de marele meandru al fluviului Huanghe), peste Marele Zid. Informaţiile aduse de Zhang Qian cu privire la ţările vizitate şi chiar despre altele, India de pildă, despre resursele interne, populaţie, negoţ, forţe militare au trezit interesul lui Wu Di, măcar si numai pentru a face comerţ cu statele respective. A schimbat, deci, direcţia loviturii principale contra hunilor către vest, cucerind în 121 î.e.n. teritoriul Gahsu, veritabil cap de pod ol „Marelui drum al mătăsii", în 103 î.e.n. cucerirea acestui drum era practic încheiată (urmand numai campanii „de întreţinere");

China încorporase un imens teritoriu, echivalent cu aproape o treime din suprafaţa anterioară a imperiului, alungit pe traseul comercial. Acest traseu pornea, în exterior,din Gansu şi atingea, prin două variante (de sud şi de nord), Kashgharul, după care se ramifica din nou, pe de o parte peste Bactria şi Pamir, atin-gand fluviul Amur-Daria şi Antiohia, pe de altă parte peste Fergana şi Sogdiana, atingand aceeaşi Antiohie. Varianta sudică avea o a doua ramificaţie care, printre Hinducuş şi Karakorum, intra pe valea Indului, coborand pană în India. Teritoriul supus Chinei, pe acest drum, se întindea pană la vest de Kashghar, dar şi unele din celelalte teritorii, aflate mai la vest, Fergana, de pildă, au devenit vasale lui Wu Di.

Pe toată întinderea „Marelui drum al mătăsii", Wu Di a ridicat cetăţi militare şi factorii comerciale întărite, mărfurile chinezeşti penelrand departe în vest, pană la Roma. Campaniile au secătuit, însă, ţara, servitutile (în special prestaţiile pentru transporturi şi construcţii militare) şi impozitele au crescut într-un ritm galopant (pană şi pe păsări erau percepute impozite). Chiar în anul morţii lui Wu Di (87 î.e.n.) izbucneşte o puternică răscoală şi, de aici înainte, revoltele se ţin lanţ timp de 90 de ani, obligand pe suveranii chinezi la o politică externă pasivă în vest. Aceasta a permis hunilor să reteze (începutul secolului I e.n.) „Marele drum al mătăsii". La interior, marile răscoale au sfarşit cu răsturnarea, în anul 9 e.n., a Dinastiei Vechi Han sau de Apus.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---