Încărcat, cu toate perlele şi jadurile coroanei, Zhou Xin, ultimul suveran din dinastia Shang, medita o clipă, privind cerul de pe terasa palatului său din Shanxi (Anyang de azi), înainte de a se arunca în rugul înmiresmat ce i-l pregătiseră servitorii săi credincioşi. Oare Ia ce s-o fi gândit temutul rege? La strămoşii săi Shang (Primul eveniment sigur din istoria Chinei, consemnat în izvorul istoric principal Shiji-„însemnările istorice" care cuprinde în 130 de capitole, redactate de Sima Qian-sec. II -I î.e.n., întreaga istorie a Chinei, do la perioada legendară la secolul I î.e.n., este întemeierea dinastiei Xia care a domnit între 2020 - 1760 î.e.n. Acesteia i-a succedai dinastia Shang sau Yn, întemeiată de Ceng Tang, pană în 1050 î.e.n., după alte c ronologii 1122 î.e.n) , sau la răzvrătitul Wu Wang, care-i spulberase ostile, cu cateva zile înainte, langă localitatea Muye? Era în anul 1050 înaintea erei noastre.

In acea vreme China, favorizată şi de blandeţea climei şi de dărnicia solului aluvionar din valea lui Huanghe (Fluviul Galben), leagănul civilizaţiei chineze, avea o istorie îndelungaiă, iar chinezii îşi numiseră ţara Zhonghua=înfloritoarea de mijloc (Chinezii şi-au numit ţara în mod diferit; din aceste nume sa păstrat pînă astăzi, în numele Republicii Populare Chineze, numai Zhonghua. Numele folosit astăzi de istorici, China, nu este chinezesc. El este derivat din radicalul Qin sau Ţin, de către perşi, în secolul al III-lea î.e.n., din denumirea unuia din regatele combatante-Qin) . Zhou Xin pierea în 1050 î.e.n. datorită propriilor greşeli. Prin politica sa încurajase făramiţarea feudală a pămanlurilor - monopol regal în exclusivitate şi înainte şi după dinastia Shang - iar apăsarea nemiloasă la care supusese triburile ce-i erau vasale, mai ales puternicul trib Zhou, din vestul Chinei, îl ridicase pe acesta la luptă.

Condusă cu pricepere militară de regele tribului, Wu Wang (wang = rege), armata din Zhou obţine o victorie de necontestat (langă Muye) şi armata lui Zhou Xin, cată mai rămăsese, se predă noului suveran. Cu aceasta se consideră încheiată perioada statului sclavagist timpuriu chinez ; în această perioadă, apare scrierea hieroglifică (legată iniţial de practicarea cultului), precum şi calendarul, care avea 12 luni a cate 30 de zile şi un an bisect de 13 luni. Venind în fruntea statului chinez, Wu Wang întemeiază dinastia Zhou, cea mai lungă dintre dinastiile imperiale chineze, care s-a întins din 1050 în 249 î.e.n. (256 î.e.n., după alte cronologii) şi a fost sub-impărţită în Zhou de Vest (1050-771 î.e.n.) şi Zhou de Est (771-249 î.e.n.), aceasta ultimă subsumand şi perioada 403- 221 î.e.n. a regatelor combatante.

Wu Wang a început construirea unui nou oraş de reşedinţă Luoy, devenit mai tarziu Luoyang, în provincia Henan, folosind ca forţă de muncă o parte din populaţia din regatul Shang, transformată în schrvi, cea care s-a opus noilor suverani Zhou. Cu timpul, aceştia au fost „împroprietăriţi" şi fixaţi acolo, supuşi legilor din Zhou. După victorie, Wu Wang a dăruit 71 de ţinuturi (devenii e regate semidependente de Zhou), între care 53 rudelor regelui. Această danie şi împroprietărirea de mai sus aveau un caracter special, deoarece regele rămanea în continuare unicul proprietar al întregului pămant arabil, avand dreptul să-l ia înapoi; aşa-zişii proprietari plăteau periodic monarhului o taxă. O formulă de proprietate obştească, care exista dinaintea dinastiei Zhou şi s-a menţinut mult după aceea, era cea a „ogoarelor cu fîntană", înconjurate de pămanturile a 8 familii. Guvernatorii ţinuturilor formau înalta aristocraţie şi vegheau la neştirbirea intereselor monarhului.

In timpul domniei lui Wu Wang şi după aceea, în tot cursul dinastiei Zhou de Vest, a fost extinsă la scară largă irigarea organizată, meşteşugurile şi comerţul au luat un avant deosebit, numărul sclavilor a crescut considerabil, s-a dezvoltat marea proprietate funciară, iar statul s-a întins considerabil. Tot în această perioadă se cristalizează limba chineză. Totuşi, nici noul monarh şi nici urmaşii săi n-au reuşit să stopeze procesul de fărâmiţare feudală ce se dezvoltase anterior; ba chiar, prin daniile sale, Wu Wang a contribuit la accentuarea acestui proces, care avea să ducă, în final, la slăbirea puterii centralizate monarhice.

China n-a mai putut rezista, astfel, presiunii migraţiilor din nord şi, către 771 î.e.n., ultimul suveran din dinastia Zhou de Vest este silit să abandoneze vechea capitală imperială, pentru a se stabili în Henan. Din ace! moment suveranii Zhou (Zhou de Est) avură, cu rare excepţii, numai o putere nominală, China fiind împărţită într-o duzină de principate ce-şi disputau supremaţia. Această criză politică, care ajunsă la tensiunea maximă a caracterizat perioada regatelor combatante, era însoţită de punerea în discuţie a religiei tradiţionale prin căutarea unei noi etici politice cu Con-fucius (551-479 î.e.n.), a unei evaziuni asociale, mai tarziu mistice, cu Lao Zi.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---