Cand, în anul 140 î.e.n., venea la carma Imperiului chinez Wu Di, care avea să fie cel mai de seamă împărat al Dinastiei Vechi Han, moştenea un imperiu fără îndoială imens. Hanii anteriori lui Wu Di, dealtfel nu prea mulţi la număr, reuşiseră să stabilizeze, oarecum, imperiul. Pierduseră, însă, cîştiguri anterioare, unele însemnate. Intre altele statele Yue, de la sudul imperiului, îşi recăpătaseră autonomia. Dar cea mai importantă pierdere a Imperiului chinez, datand chiar din 198 î.e.n., din timpul domniei primului Han, Liu Bang, era manifestă în relaţiile cu hunii (Xiongnu), care reuşiseră să obţină teritorii şi tribut de la împăraţii chinezi.

Şi totuşi W u Di nu se ocupă de la începutul domniei sale de alungarea hunilor; alte probleme, interne, îi solicitară deosebita-i capacitate organizatorică. Trimise, însă, în 138 î.e.n., pe unul dintre cei mai devotaţi sfetnici ai săi, Zhang Qian, mult în adîncul spatelui hunilor pentru a cerceta posibile alianţe. La interior, cu toate că marea răscoală a „celor 7 nobili Wang" fusese înfrantă de un predecesor al său, Wu Di era încă neliniştit de defecţiunea nobililor Wang (unul dintre cele două ranguri nobiliare instituite de Liu Bang); procedă, în consecinţă, la permanenta supraveghere a acestora, căutand, pe toate căile să le slăbească puterea, fapt pe care-l desăvarşi în 127 î.e.n. prin emiterea unui decret de împărţire obligatorie a posesiunilor Wang (care aveau ca origine dania imperială) între toţi moştenitorii. Aceasta avu ca efect făramiţarea rapidă a puterii economice a nobililor.

Wu Di s-a dedicat, în scopul întăririi forţei imperiului, operei de organizare administrativă, militară şi economică. în economie se realiză cea mai întinsă reţea de irigaţii pe care China imperială avea s-o aibă vreodată: alături de imense canale, unele de peste 100 de kilometri, au fost amenajate numeroase diguri, zăgazuri, rezervoare de apă. Dezvoltarea intensă a meşteşugurilor şi extracţiei minereurilor (în special fier, cupru, sare) dusese la apariţia unor ateliere, de tip sclavagist, faţă de care atelierele de manufactură din perioada de debut a capitalismului european vor părea neînsemnate.

Astfel, existau ateliere de prelucrare a minereului de fier, de pildă, care foloseau cate 1000 de sclavi şi mai bine, iar fierul chinezesc, după cum afirmă Plinius cel Bătran, era cel mai bun din lume. Aceeaşi anvergură putea fi întalnită şi la extragerea sării, la prelucrarea aramei, în ţesătoriile de mătase. Numărul foarte mare al acestor ateliere dovedea o forţă economică unică la acea vreme în lume. Astfel, numai în minele de fier şi de aramă ale coroanei imperiale lucrau peste 100.000 de sclavi, iar reţeaua de producţie, pusă la punct de Wu Di odată cu introducerea monopolului statului în metalurgie şi minerit, era de întinderea unui vertitabil cartel modern; de dirijarea extracţiei şi prelucrării fierului, de pildă, se ocupau 40 de administraţii.

Producţia de mătase şi de ţesături din mătase era atit de mare, încat numai o parte din aceasta, cea destinată exportului, făcuse ca drumul comercial ce lega China cu ţări îndepărtate din apus să capete denumirea de „Marele drum al mătăsii". Pentru a permite un control eficient al uriaşului imperiu, Wu Di formă o reţea imensă de funcţionari ai statului - circa 100 000. Tot pentru a controla, dar şi pentru a întări bazele ideologice imperiale, Wu Di decretă confucianismul ideologie de stat, iar funcţionarii, după o şcoală obligatorie de canoane confucianiste, erau supuşi unui, de asemenea obligatoriu, examen de stat la această disciplină. în sfirşit, peni iu a avea sclavi din abundenţă, Wu Di, în afară do transformarea în sclavi a sulelor de mii de prizonieri de război, reveni treptat la legile aspre a căror aplicare era o sursă importantă de sclavi înainte do răscoala lui Liu Bang.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---