In urma „campaniei păcii", în care se angajaseră mai toţi amicii lui Octavianus, popularitatea acestuia creşte continuu (o nouă operă comandată lui Vergilius - Georgicele - care exalta munca agricolă, contribui eficient la aceasta), în timp ce Antonius pierde pe acest teren prin legarea sa prea strlnsă de Cleopatra, cu care chiar se căsătorise în 36 î.e.n.

Şi, în timp ce Octavianus, prin acordarea unor largi drepturi provinciilor, consolidează unitatea imperiului în jurul Romei, Antonius cedează Cleopatrei teritoriile orientale obţinute (în 39 î.e.n., Ventidius Bassus, ofiţer al său, îi înfrînge pe părţi). Acest fapt, precum şi deschiderea testamentului lui Antonius, păstrat în templul Vestei, prin care Antonius dispunea să fie înmormîntat în Egip t şi il recunoştea ca legitim pe fiul lui Ceasar şi al Cleopatrei, fură abil exploatate de propaganda, din ce în ce mai bine organizată a lui Octavianus, astfel încît, la sfarşitul anului 32 î.e.n., Roma declară război Egiptului.

Octavianus făcuse în acest fel - în cea mai mare parte păstrandu-se în culisele afacerii - pasul decisiv pentru înlăturarea singurului său concurent primejdios. în bătălia navala de la capul Actium, de pe Marea Ionică, flota Romei, sub comanda lui Agrippa (ajutat de Lucius Arruntius pe centru şi Marcus Laertius pe celălalt flanc, cel drept), obţine, la 2 septembrie 31 î.e.n. o victorie uşoară (datorată defecţiunii Cleopatrei, care părăsi lupta chiar la început şi fu urmată imediat de Antonius, gest inexplicabil al acestuia), iar trupele romane pătrund în Egipt prin Alexandria (august, 30 î.e.n.), practic fără a întalni o opoziţie serioasă din partea lui Antonius.

Sinuciderea lui Antonius, imitat de Cleopatra, îndepărtează şi ultimul obstacol din calea instaurării puterii personale a lui Octavianus. Caracterul duplicitar şi demagogic al acestuia imprimă aceleaşi trăsături şi formei puterii sale. Astfel, în loc de imperiu, lesne de declarat, Octavianus se aşază în fruntea Romei exercitand putere de împărat, dar afişînd o falsă democraţie, prin păstrarea unui senat lipsit practic de putere. Această formulă, ce va fi menţinută pană spre sfarşitul secolului al III-lea e.n., a căpătat numele de principat.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---