O schitare obiectiva a profilului sau l-ar indeparta cu mult de personajul simpatiyat de cititorii tragediei shakesperiane. Marcus Antonius, asa cum apare in scrierile de epoca a fost lacom arogant, trufas, vanitos, chiar destrabalat si risipitor peste masura. Desi nascut (anul 83 i.e.n) si crescut intr-o cunoscuta familie din varfurile societatii romane, deci nu lipsit de mijloace, datorita costisitoarelor sale petreceri este silit, de frica creditorilor, sa se refugieze in Grecia cand abia implinise 30 de ani.

Il salveaza priceperea sa militara deosebita, de care Roma, în plină expansiune teritorială, avea mare nevoie. Se distinge în cucerirea Galiei, sub comanda lui Caesar , caruia îi va fi aliat credincios. Datorită tocmai fidelităţii pastrate acestuia, este alungat, în 48 î.e.n., împreună cu un alt tribun al poporului adept al lui Caesar, Curio, din senatul roman, în urma adoptării legii lui Pompeius, care interzicea lui Caesar să candideze pentru funcţia de consul înainte de a-şi dizolva armata formată în Galia. Cunoscand bine situaţia din Italia şi slăbiciunile forţelor lui Pompeius,Marcul Antonius îl determină pe Caesar să treacă, la 10 ianuarie 49 î.e.n., graniţa dintre Italia şi Galia Cisalpină (raul Rubicon) şi să se îndrepte fără ocol asupra Romei. îl însoteste apoi pe acesta în campania din Grecia împotriva lui Pompeius, retras acolo. După o primă angajare nereuşită cu forţele lui Pompeius, la Dyrrachium, Marcus Antonius pregăteşte aripa stingă a forţelor lui Caesar, pe care o comanda, pentru înfruntarea decisivă, la 6 iunie 48 î.e.n., de la Pharsalos (oraş în Thessalia, la sud de Larissa), pe care oastea lui Caesar o caştigă.

Reîntors în Italia, avand o întinsă popularitate datorită calităţilor lui de om de arme şi spiritului de dreptate cu care-şi comandase ostaşii, iubit şi apreciat de Caesar, este numit imediat şef al cavaleriei şi, în lipsa lui Caesar, dictator, înlocuindu-l pe acesta la conducerea treburilor republicii. (în acea perioadă, 47 -46 î.e.n., Caesar era ocupat cu luptele din Africa şi Spania duse de partizanii lui Pompeius.) Talentat orator (îşi îmbogăţise studiile în perioada cand s-a refugiat în Grecia, urmand şcoala de filosofie şi oratorie), Antonius ajunge consul la varsta de 39 de ani şi orientează manifestările Lupercaliilor (serbările anuale în cinstea zeului Lupercus, Pan la greci), din 15 februarie 44 î.e.n., spre restaurarea regalităţii în profitul lui Caesar.

Tentativa prilejuită deLupercalii a fost ultimul şi,poate, cel mai grav act de violare a tradiţiilor republicane,care i-a hotărat pe optimaţi, conduşi de Marcus lunius Brutus,Decimus lunius Brutus şi de Caius Cassius Longinus, să-l asasineze, la 15 martie 44 î.e.n., pe Caesar. Antonius, care se simţea în pericol, uzează de popularitatea sa şi a defunctului Caesar (întărită şi de prevederea testamentară a acestuia de a se distribui fiecărui plebeu cate 300 de sesterţi), pentru a întoarce împotriva partidei optimaţilor păturile de jos ale cetăţenilor romani. Antonius îşi formează o gardă proprie, de 6 000 de legionari, pretextand necesitatea de a-l răzbuna pe Caesar, de pe atunci divinizat de popor.

În fapt, Antonius îşi lua mături pentru a face faţă unei concurenţe neaşteptate, a nepotului Iui Caesar, adoptat ca fiu de acesta, Octavianus, pe atunci In varstă de 19 ani. Tot pentru a slăbi popularitatea lui Octavianus, Antonius temporiza împlinirea voinţei lui Caesar de distribuire a sesterţilor promişi plebei de Caesar. Conflictul dintre Antonius şi Octavianus îmbrăcă la început forme grave, ajungand la lupte armate (bătălia de la Mutina, pierdută de Antonius). Dar, şi datorită forţei căpătate de Antonius prin alianţa cu Lepidus (proconsul în Gallia Narbonensis), Octavianus acceptă, în octombrie 43 î.e.n., înţelegerea de la Bononia (Bologna de astăzi) prin care se formează al doilea triumvirat: Antonius, Octavianus, Lepidus.

In acest fel Octavianus a trădat republica, supunand, pe susţinătorii ei, unei campanii de epurare, căreia i-au căzut jertfă 2 000 de cavaleri şi 300 de senatori, inclusiv Cicero, condamnaţi la moarte fără a fi judecaţi. După proclamarea oficială a caracterului divin al persoanei lui Caesar (ianuarie 42 î.e.n.), Antonius şi Octavianus pregătesc o armată pe care o îndreaptă spre Macedonia, împotriva lui Brutus şi Cassius, refugiaţi acolo. Cu toate că armata triumvirilor se afla într-o situaţie grea (fiul lui Pompeius, Sextus Pompeius, li tăiase aprovizionarea pe mare), la Philippi (Philippoi, oraş macedonean în Tracia, aproape de Marea Egee), în noiembrie 42 î.e.n., triumvirii zdrobesc în două lupte armata comandată de Brutus şi Cassius. După luptă, Antonius, la împărţirea statului roman, ia Grecia şi provinciile asiatice şi se întoarce asupra părţilor care se infiltrau în Siria.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 29 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---