Consulul din 91 î.e.n., Lucius Marcius Philippus, atacând proiectele, este arestat în baza drepturilor de tribun de care uzează Drusus şi, cu toate că Adunarea populară votează legile, Philippus, demanteland reţeaua unei societăţi secrete a aliaţilor, în care era implicat şi Drusus, uzează de viciul de formă şi obţine abrogarea legii aliaţilor. Aceasta şi asasinarea lui Drusus duc la declanşarea războiului aliaţilor (90-88 î.e.n.), cunoscut şi sub numele de războiul marsian, datorită activismului deosebit la marsilor.

Prima ostilitate se produce la Asculum, prin uciderea oficialităţilor romane şi a tuturor cetăţenilor romani. Conducerea aliaţilor a fost încredinţată unui senat de 500 ele membri care au ales doi consuli şi doisprezece pretori, la Corfinum (rebotezat Italia); ca şefi militari s-au remarcat Pompedius Silo (mars) şi Caius Papius Mutilus (samnit). Iniţial, mai ales cată vreme comanda romană a aparţinut consulilor din anul 90 î.e.n., Lucius Iulius Caesar (acesta îl avea ca legat pe Sulla) şi Publius Rutilius Lupus, aliaţii obţin victorii în Campania (inclusiv oraşul Nola) contra lui Lucius Iulius Caesar, şi în nord, unde Lupus piere în bătălie. Preluând comanda, Marius, fost legat al lui Lupus, îi înfrange, in nord, pe aliaţi. Sulla obţine şi el victorii contra samniţilor.

O serie de legi adoptate în 90-89 î.e.n. de senat, care acordau cetăţenie aliaţilor nerăsculaţi (Lex Iulia, a lui Lucius Iulius Caesar) şi, apoi, şi celor răsculaţi care dezarmează în două luni (Lex Plautia-Papiria, propusă de tribunii Marcus Plautus Silvanus şi Caius Papirius Carbo), denotă, totuşi, că războiul aliaţilor nu mergea hotărat în favoarea Romei, mai ales prin consecinţele de pe scena politică romană. Oricum, momentul marchează criza statului-cetate roman, care se transformă în stat teritorial, sfaşiat de contradicţii interne ce-şi pun amprenta pe cursul vieţii publice. Astfel, cu toate că aliaţii mai rezistau numai în sud (Pompedius Silo căzuse), la Roma tulburările se ţin lanţ. La acestea contribuie şi aliaţii pacificaţi şi deveniţi cetăţeni, nemultumiţi de repartizarea lor numai în opt din cele treizeci cinci de triburi, ceea ce le scădea influenta.

Este epoca în care rivalitatea dintre Marius şi Sulla se manifestă acut. Astfel după ce Sulla primise comanda campaniei asiatice contrl lui Mitridate al Vl-lea şi chiar părăsise Roma, tribunul P. Sulpicius Rufus face ca Adunarea populară să-l aleagl pe Marius proconsul şi să-i încredinţeze comanda. Reantori în fruntea armatei, Sulla intră în Roma, îl ucide pe Rufus şi-i proscrie partizanii, iar Marius, care fugise, fu făcut prii zonier la Minturnes. Reuşeşte, însă, să evadeze şi se refugiază în Africa. De abia în 78 î.e.n., contextul politic roman îi permite să se reantoarcă. Unul din consulii din acel an Lucim Cornelius Cinna, adversar al lui Sulla (acesta era din Orient), propune repartizarea aliaţilor în toate triburile la reantoarcerea celor proscrişi de Sulla. Adunarea populari care se transformase în timpul dezbaterilor în camp de batalie, este însă dominată de partizanii lui Sulla, condus de celălalt consul, Cnaeus Octavianus, Cinna fiind silit sa fugă la Nola, unde mobilizează de partea sa armata ce asedij oraşul. Informat între timp asupra cursului evenimentelor Marius debarcă în Etruria unde, cu ajutorul liberţilor, al italienilor exilaţi şi al puţinilor ostaşi care-l însoţeau, fof mează o armată cu care asediază, de astă dată cu cruzime Roma. Foametea şi ciuma, probabil şi dragostea ce i-o purtau soldaţii, determină în Roma răsturnarea situaţiei in favoarea lui Marius. Acesta ia oraşul pe care-l supune, timp de cinci zile, unui jaf sangeros (consulul Octavius piere şi el).

Roma îl alege, în 86 î.e.n., consul, în colegialitate cu Cinna, dar la cateva zile de la începerea mandatului, la 13 ianuarie 86 î.e.n., Marius moare. Mişcarea pe care a provocat poate nu atat pentru a apăra principiile republicane, ci mai degrabă din motive personale, nu a reuşit să se menţina decat pană la reantoarcerea lui Sulla, în 82 î.e.n. Foştii partizani ai lui Marius, lipsiţi de o reală bază populară (Cinna după moartea lui Marius, consimţise la masacrarea, de catre Sertorius, a ostaşilor acestuia, foşti sclavi cărora Marius făgăduise eliberarea), sunt ucişi de Sulla. Dar, indiferent de motivaţia acţiunii lui Marius, istoria a reţinut din ea a latură care-l detaşează pe strălucitul general ca apărăto tradiţiilor republicane romane.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 06 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---