Ficatul este organul glandular (cel mai mare din corp) avand o greutate de 1 200-1 500 g la omul adult, situat in cavitatea adbominala, imediat sub diafragma, ocupand intregul hipocondru drept si o parte din cel stang, unde este protejat de coloana vertebrala si coastele inferioare.

In cazul unor boli (cancer, ciroza hepatica), volumul ficatului poate creste mult, marginea lui ajungand pana sub ombilic sau, dimpotriva, se poate atrofia, ajungand pana la 1/4-1/5 din volumul sau normal. La ficat se disting lobul drept (mare) si lobul stang (mic), iar in partea mijlocie, pe fata lui inferioara, se delimiteaza inca doi lobi mai mici (caudal si patrat); intre acestia se gaseste asa-numitul hil al ficatului prin care patrund atat vasele sanguine si limfatice, cat si nervii si prin care iese c analul hepatic.

Circulatia sangelui in ficat: in afara de sangele arterial care vine prin artera hepatica, ficatul primeste prin vena sange de la stomac, intestinul subtire si gros (pana la segmentul superior al rectului), de la vezicula biliara, splina, pancreas.

Din ficat, sangele trece prin venele suprahepatice,care se varsa in vena cava inferioara. Prin ficat circula peste 1,5 litri sange pe minut. Suprafata totala a tuturor capilarelor lui depaseste 400 mm.

Caile de excretie a bilei:
Bila este secretata in mici canalicule biliare din ficat si paraseste organul prin canalul hepatic. Dupa ce iese din hil, canalul hepatic se uneste cu canalul cistic (de la vezicula biliara) si formeaza cu acesta canalul coledoc, care se varsa in duoden.

Structura ficatului:
Celulele tesutului hepatic sunt asezate perechi si formeaza coloane (travee) he-patice unite in lobuli, cu un diametru de 1 -1,5 mm. Traveele sunt invecinate cu capilarele sanguine, pe de o parte (din care primesc elementele nutritive), si cu canaliculele biliare, pe de alta (in care secreta bila).

Peretele capilarelor ficatului este alcatuit dintr-o membrana subtire pe care se afla o retea de celule stelate, care iau din sange unele substante si le transmit celulelor hepatice; au si o functie de aparare analoga cu a globulelor albe din sange, fiind capabile sa fagociteze si sa produca anticorpi.

Ficatul este unul dintre organele cu cele mai importante functii din corp. Iata pe scurt functiile principale ale ficatului:

a) functia de biligeneza sau de formare a bilei; ficatul secreta 800-1 000 ml bila in 24 de ore. Aceasta secretie este continua. Eliminarea bilei in duoden se face insa intermitent, datorita faptului ca bila se depoziteaza in vezicula biliara, de unde, prin contractia acesteia, ajunge in duoden, atunci cand alimentele (grasimile) patrund acolo din stomac .

In vezicula biliara, bila hepatica (numita si bila C) se concentreaza de 5-10 ori, devenind mai inchisa la culoare. Bila din vezica se numeste si bila colecistica sau bila B. Pe canalul coledoc exista bila coledociana sau bila A, care este un amestec de bila C si B.

Evacuarea bilei in intestin se face prin contractia vezicii si prin deschiderea sfincterului Oddi, sub actiunea nervului vag si a unui hormon numit colecistochinina. Dupa concentrarea bilei hepatice raman doar 150-180 ml bila, care este utilizata in digestie in 24 de ore.

Actiunea abilei in digestie este multipla: ajuta emulsionarea grasimilor (fragmentarea lipidelor in particule foarte mici); ajuta absorbtia acizilor grasi; mareste actiunea fermentilor intestinali care ataca grasimile si proteinele (in special a lipazei pancreatice si a tripsinei); creste miscarile peristaltice (in absenta bilei din intestin apare constipatia); micsoreaza actiunea bacteriilor de putrefactie din intestin (pentru acest motiv, la insuficienta bilei din intestin, in colon se produc procese de putrefactie accentuate, cu formare de gaze rau mirositoare, cum este hidrogenul sulfurat);

b) functia metabolica; monozaharidele se depoziteaza in ficat sub forma de glicogen (un polizaharid). Cantitatea de glucide din ficat este de circa 200 g. Glicogenul poate fi desfacut la nevoie in glucoza si eliberat pentru arderile din organism. Lipidele pot fi depozitate in ficat, iar acizii grasi sunt transformati in complecsi lipidici, mai usor utilizati de celule.

Aminoacizii pot fi depozitati in ficat, iar din resturile albuminoide nefolositoare ficatul sintetizeaza ureea, care se elimina apoi prin rinichi ;

c) functia antitoxica; o serie de substante toxice rezultate din digestie si din fermentatia intestinala pot trece in sange si pot avea efecte vatamatoare in organism daca ficatul nu le-ar retine si nu le-ar neutraliza;

d) functia de depozit sanguin; ficatul poate depozita 1-1,5 litri de sange. Acest lucru este important, deoarece usureaza munca inimii bolnave si compenseaza intr-o masura, insuficienta cardiaca;

e) functia hematopoieticâ; inainte de nastere, la fat, sau dupa aceea, doar la unele boli, ficatul are rol hematopoietic, formand globule rosii. Dupa nastere, in ficat se depoziteaza o serie de substante necesare hematopoiezei: fier, cobalt, vitamina B32. Pentru bogatia lui in aceste substante, in cazul anemiilor se indica o alimentatie bogata in ficat crud (sau se administreaza extrase de ficat);

f) functia de termogeneza; datorita arderilor intense care au loc in ficat, acest organ este o sursa principala de caldura in organism alaturi de muschi;

g) functia in coagulare; ficatul este una din sursele principale ale heparinei si fibrinogenului care joaca un rol important in coagulare.

Date fiind functiile importante amintite, scoaterea ficatului din corp produce rapid moartea. Distrugerea ficatului in unele boli (ciroza, cancer) duce, de asemenea, la grave tulburari in organism si la moarte. Explorarea activitatii ficatului se adreseaza in general functiilor amintite.

In sange, se pot urmari diferitele substante fabricate de el. Prin tubaj duodenal si recoltarea de bila, se poate analiza intr-o functia de formare a bilei. Injectarea unei substante care este inactivata in ficat si urmarirea produsului de inactivare exploreaza functia antitoxica.

Extragerea cu un instrument special a unui fragment din ficat, dupa prealabila anestezie (biopsie) poate da lamuriri privind modificarile fine de structura ale organului. Urmarirea prin palpare si radioscopie a marginilor ficatului reprezinta, de asemenea, modalitati curente de explorare indirecta a starii hepatice.

---

Tag-uri: ficat, organ, diafragma

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 11 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---