Una dintre cele mai strălucite civilizaţii precolumbiene, civilizaţia inca, s-a dezvoltat pe teritoriul vestic al continentului sud-american, ocupat azi de Columbia, Ecuador, Bolivia, Peru, Uruguai, Argentina, Chile.

Din zona coloniilor tropicale, până la ţinutul dezolant al deşertului, de la Marele Podiş şi până la înălţimile (peste 6700 m) înzăpezite ale Anzilor trăiau, încă din secolul al III-lea î.Hr., peste 500 de triburi care purtau, fiecare, numele oraşului mai important construit: Chavin, Tiahuanaco, Huari, Nazca, Chincha, Chimu, Mochica.

Latura comună a acestor triburi consta în îndeletnicirile lor şi anume, cultura porumbului, ţesutul şi olăritul, agricultura practicată cu mijloace rudimentare, creşterea animalelor (lama era singurul animal do mestic), tehnica construcţiilor din blocuri masive de piatră, cât şi în lipsa sistemului de scriere şi a calendarului pictografic. De la civilizaţia Tiahuanaco (secolele VI-VII d. Hr.) a rămas impunătorul monument de arhitectură megalitică, Puerta del Sol. Sute de mumii înfăşurate în ţesături foarte fine, descoperite în Peninsula Paracas atestă existenţa altei civilizaţii (pentru un interval aproximat între anii 400 î.Hr-400 d. Hr), aşa cum giganticele piramide în trepte vorbesc despre civilizaţia Chimu.

Transmise incaşilor, războinici excepţionali care au pătruns pe platoul peruvian în jurul anului 1200 d.Hr., toate aceste elemente au fost asimilate şi dezvoltate în ceea ce s-a numit civilizaţia incaşă. Suveranul Imperiului se numea Inca de unde şi denumirea de "popor al lui Inca". Familia regală constituia casta supremă - "Copiii Soarelui", însuşi suveranul intitulându-se "Fiul Soarelui". El era considerat, asemenea faraonului, o persoană sacră. Turbanul albastru cu mitră semicirculară, împodobită cu penaj multicolor era semnul regalităţii.

Dintre cei 12 suverani care au guvernat Imperiul, cel care l-a dus la apogeu a fost Yupangui (1471-1493 d.Hr.). Căderea marelui şi puternicului Imperiu se va datora conchistadorului Francisco Pizarro care, prin viclenie, îl va atrage într-o cursă pe Inca Atahnalpa, ucigându-l.

Faima civilizaţiei incaşe este legată de vasta reţea de drumuri construite şi de masivele construcţii în piatră: temple, palate, depozite, fortăreţe. Din sistemele de drumuri existente, în întreaga istorie universală, pe primul loc se situau cele romane (90.000 km), iar pe al doilea, cele incaşe (16.000 km).

Drumurile incaşilor au fost realizate în condiţii geografice foarte dificile, în special în zona Anzilor. Cel mai lung drum din lume cunoscut a fost, până în secolul al XlX-lea, cel de peste Anzi (5232 km), pavat cu lespezi de piatră şi construit în trepte. Podurile incaşe erau pontoane de piatră, cel mai adesea suspendate. Făcute din odgoane groase, confecţionate din fibre de agave, ancorate în pământ şi asigurate cu piloni de piatră, acestea erau unice în întreaga Americă precolumbiană. Unul din acestea, lung de 45 m, a fost folosit vreme de 500 de ani. Construcţiile megalitice incaşe erau răsfirate pe imensa suprafaţă de 4600 km, din zona de deşert până la înălţimi de peste 4000 m.

---

Tag-uri: istorie, civilizatie, antichitate

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 06 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---