Statistics:
Visits: 1,381 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Importanta selectiei viitorilor sportivi in obtinerea performantei
Q: | Intreaba despre Importanta selectiei viitorilor sportivi in obtinerea performantei |
Pe tărâm sportiv, ultima perioadă de timp se caracterizează prin performanţe deosebite, recordurile au crescut vertiginos, numărul pretendenţilor la medaliile olimpice, mondiale, europene s-a înmulţit considerabil. Acest fenomen, precum şi creşterea în continuare a capacităţii de performanţă, depind direct de o serie de factori şi direcţii de perfecţionare a antrenamentului sportiv. În continuare îi vom prezenta pe cei mai importanţi .
În urmă cu câţiva ani, la un Congres al FIMS (Federaţia Internaţională de Medicină Sportivă) care a avut loc la Roma, s-a conchis că în obţinerea performanţei, 70% revine selecţiei şi numai 30% antrenamentului. Prin urmare, obţinerea rezu ltatelor de vârf se realizează numai de către subiecţii cu un echipament genetic de excepţie, cu aptitudini deosebite. Pentru depistarea acestora lucrează selecţia cu strategiile ei, care trebuie să răspundă unor cerinţe, prezentate mai jos.
Vârsta optimă pentru selecţie. Gimnastica, înotul, patinajul artistic, tenisul de câmp ş.a. încep selecţia la 5-6 ani, urmând ca o sportivă să obţină performanţe de vârf (olimpice, mondiale etc.) la 16-17-18 ani. în canotajul feminin vârsta optimă de selecţie este de 16-17 ani, ca numai după 4 ani de pregătire intensă sportivele să fie candidate la medaliile olimpice sau mondiale. Aşadar, vârsta optimă este diferită de la o ramură sportivă la alta.
Practica sportivă, autorii români şi străini arată că uneori selecţia timpurie este riscantă. în primul rând, ea poate lăsa în afara procesului de pregătire copii foarte bine dotaţi şi, în al doilea rând, că antrenamentele sportive introduse de timpuriu aduc rezultate bune doar pe termen scurt şi riscul de a afecta serios, mai târziu, echilibrul organismului.
Selecţia timpurie, pentru a reduce cât mai mult din aceste riscuri, trebuie să-şi propună:
a) lărgirea bazei de selecţie, prin cuprinderea tuturor copiilor, cunoscându-se că aptitudinile au o dinamică diferită de dezvoltare de la un individ la altul;
b) să aibă în vedere că lărgirea bazei de selecţie favorizează depistarea indivizilor purtători de gene alele (forme diferite de gene pentru exprimarea aceluiaşi caracter), cu capacităţi mari de adaptare în procesul de antenament;
c) să se ţină cont că sportul, ca fenomen social, determină pe tineri, subiecţi excepţional dotaţi, să se decidă în favoarea sportului de performanţă;
d) fenomenul de "secular trend" (tendinţă seculară), concretizat în creşterea accelerată a unor indici (înălţime, anvergură etc) în ultimele decenii ale secolului, acest interesant fenomen biologic, se constituie într-un real sprijin;
să ţină cont că selecţia timpurie impune efectuarea antrenamentului cu multă atenţie, fiecare individ selecţionat trebuie tratat diferenţiat, funcţie de dezvoltarea fizică şi psihică, de etapa în care se află.
Datorită unor deprinderi greşite, a unei lipse de experienţă, unii copii dotaţi pot rămâne în afara selecţiei. Se impune pentru aceasta o pregătire comună, prealabilă de 2-3 luni şi numai după aceea o testare serioasă şi includerea lor în grupele de începători, în unele sporturi această pregătire prealabilă durează 1 -2 ani.
Copiii selecţionată să aibă o stare de sănătate perfectă. Este imperios necesară efectuarea unei anamneză complexe şi a unui control medical complet, imediat după selecţie.
Probele de selecţie să fie cele mai semnificative. La stabilirea lor să se aibă în vedere existenţa parametrilor morfofuncţionali şi motrici determinaţi genetic [înălţimea, anvergura, viteza, îndemânarea) ce pot fi dezvoltaţi mai puţin prin antrenamente.
Utilizarea celor mai potrivite căi precum asistenţa la lecţiile de educaţie fizică, discuţii cu învăţătoarea şi profesorii, concursuri de selecţie, trialuri, trecerea probelor fizice (fitness), etc.
Selecţia să devină cât mai eficientă. Dacă în prezent se realizează în procent de 1 subiect din 100, în viitor trebuie să devină 1/1000-1/10000, pentru a evita investirea de capital de muncă, moral şi material în subiecţi care mai târziu nu vor confirma şi care în marile confruntări nu vor fi competitivi.
Selecţia are un caracter permanent, diferenţiat pe stadii (copiii, juniori, sportivi consacraţi) şi pe nivele valorice (divizii, loturi naţionale, olimpice, etc). Pentru clasele sportive, normele de control anuale trebuie să-i înlăture pe cei necorespunzători, care vor fi imediat înlocuiţi cu alţii, altfel sistemul este închis şi antrenorii vor fi obligaţi să lucreze cu copii necompetitivi.
Cunoaşterea fondului ereditar. Scăderea "necunoscutei" se poate realiza numai printr-o selecţie (atât la copii cât şi la adulţi) desfăşurată pe baze antropologice şi genetice. Metodologia acestor discipline obiectivează într-un grad ridicat metodele de selecţie, care devin cu adevărat ştiinţifice şi care se realizează pe parcursul a câtorva etape (procedee, metode):
1. Analiza biochimică a tipului constituţional, furnizează informaţii deosebite:
a) viteza potenţială de producere a insulinei, factor important în randamentul sportiv, variază în limite foarte largi, de la10 la 40%;
b) cu rezonanţă în eficienţa antrenamentului sportiv se prezintă concentraţia iodului (2,5-11,5%), variaţiile catalizei plasmatice, lipazei serice, anhidrazei carbonice ş.a.;
c) cunoaşterea unor individualităţi — tip constituţional endocrin - are o însemnătate covârşitoare pentru realizarea cu randament maxim a antrenamentului sportiv.
2. Cariograma este evidenţierea la microscop, sau cu timidina marcată a celor 46 de cromozomi (corpusculi de substanţă din nucleul celulei). Organismul feminin ca şi cel masculin posedă atât hormoni androgeni — masculini - cât şi estrogeni — feminini — variind doar proporţia la cele două sexe. Se înţelege uşor avantajul tipului androgen pentru sportul de performanţă (la femei, rată mai mare de masculinitate). Se poate de asemenea stabili sexul genetic normal caracterizat prin prezenţa cromozomilor XX la femei şi XY la bărbaţi.
La bărbaţi există şi posibilitatea formulei XYY, care se încadrează în normalitate. S-a dovedit că au o determinare de talie de peste 1,90 m, au parametrii foarte ridicaţi la calităţile motrice forţă şi rezistenţă. Determinările cariometrice dau indicaţii preţioase şi în privinţa dinamicii anumitor caractere somatofuncţionale (spre exemplu, înălţimea, care prezintă corelaţii cu forma şi dimensiunile cromozomului U).
3. Ancheta familială, corelată cu caracteristicile somatofiziologice ale individului. Investigarea arborelui genealogic urmăreşte calităţile somatice, motrice şi psihice la nivelul ascendenţilor (părinţi, bunici) şi rudelor colaterale (fraţi, surori etc). Studiul gemenilor este o metodă de mare valoare asupra evoluţiei caracterelor morfologice ale gemenilor monozigoţi comparativ cu cei dizigoţi.
Se poate aprecia condiţionarea ereditară asupra unor caractere morfofuncţionale luând ca bază diferenţele dintre partenerii gemeni. Pentru fiecare caracter există o limită superioară de adaptibilitate genetică, care nu poate fi depăşită.
Fenomenul de consanghinitate cu coeficient de rudenie mare (Malecot) se caracterizează prin subiecţi (proveniţi din asemenea căsătorii) umani cu boli ereditare şi potenţial psihomotric mai scăzut. Fenomenul de heterozis (când urmaşii provin din indivizi cât mai îndepărtaţi geografic, sau chiar rasial) conduce la naşterea unor descendenţi cu capacităţi psihomotrice net superioare.
4. Investigaţii antropologice şi genetice.
Procesele aerobe şi anaerobe sunt determinate preponderent genetic, fenomen demonstrat şi de determinismul genetic al procentului de fibre albe cu bogat aparat mitocondrial şi fibre roşii încărcate cu o cantitate sporită de mioglobină.
Biopsia musculară este metoda care investighează muşchiul din punct de vedere al proporţiei fibrelor albe (de viteză] şi fibrelor roşii (de forţă şi rezistenţă]. Rasa neagră are un procent ridicat de fibre albe în muşchi, conferindu-i calităţi superioare de viteză. Stadiul de investigare numai a proceselor aerobe şi anaerobe începe să fie depăşit, trecându-se tot mai mult la determinări ale unor componente ale echipamentelor energetice semnificative în efort (M. Ifrim).
Studiul particularităţilor dermatoglifice (studiul pielii, amprentele degetelor, desenele şi liniile palmelor, perniţele palmei) poate să ne dea date preţioase despre motricitatea şi posibilităţile de performanţă ale individului.
Selecţionarea profesorilor (antrenorilo) care pregătesc sportivi de înaltă performanţă în instituţiile şcolare specializate - cluburi sportive şcolare, licee (clase) sportive. în viitorul foarte apropiat se va pune şi în sport problema "investiţii-beneficii-profit", mai cu seamă în cel de performanţă. S-ar putea ca modelul occidental privind selecţia, iniţierea şi pregătirea copiilor şi juniorilor pentru marea performanţă să pătrundă şi la noi.
Nu în totalitate, oamenii şcolii, profesorii de educaţie fizică înţeleg dificultăţile şi dimensiunile acestei răspunderi. Nu întotdeauna oamenii şcolii se străduiesc să ridice activitatea la clasă, grupă, echipă, pe treapta cea mai de sus a onoarei şi demnităţii profesionale. Se întâlnesc profesori care prin calităţile proprii, prin iubire şi pasiune au ştiut să dea profesiunii lor întreaga splendoare şi strălucire pe care le merită, au făcut performanţă.
Din întâmplare sau din raţiuni silite, au ajuns în învăţământ oameni fără pic de vocaţie (echipe retrogradate, număr redus de sportivi la antrenamente, numeroase accidente, sportivi mediocri, locuri modeste în clasamente, fără promovări la eşaloanele superioare etc), fără umbră de interes şi bună voinţă pentru sportul şcolar de performanţă şi mai ales, fără nici cel mai palid semn de respect faţă de sine şi faţă de instituţia educaţiei, oameni care au încercat şi încearcă mereu sentimentul incompatibilităţii naturale cu profesia celui chemat în învăţământ pentru clase, licee şi cluburi sportive.
Prin urmare se pune problema rigurozităţii în selecţia profesorilor "făcători de performeri". Ştim că Platon îl plasa pe pedotrib sau pe gimnast imediat după oamenii de stat, pentru că ei posedau o cultură academică şi o pricepere deosebită. Nu toţi "specialiştii" pot face performanţă.
sursa imaginii - freeschoolclipart.com
În urmă cu câţiva ani, la un Congres al FIMS (Federaţia Internaţională de Medicină Sportivă) care a avut loc la Roma, s-a conchis că în obţinerea performanţei, 70% revine selecţiei şi numai 30% antrenamentului. Prin urmare, obţinerea rezu ltatelor de vârf se realizează numai de către subiecţii cu un echipament genetic de excepţie, cu aptitudini deosebite. Pentru depistarea acestora lucrează selecţia cu strategiile ei, care trebuie să răspundă unor cerinţe, prezentate mai jos.
Vârsta optimă pentru selecţie. Gimnastica, înotul, patinajul artistic, tenisul de câmp ş.a. încep selecţia la 5-6 ani, urmând ca o sportivă să obţină performanţe de vârf (olimpice, mondiale etc.) la 16-17-18 ani. în canotajul feminin vârsta optimă de selecţie este de 16-17 ani, ca numai după 4 ani de pregătire intensă sportivele să fie candidate la medaliile olimpice sau mondiale. Aşadar, vârsta optimă este diferită de la o ramură sportivă la alta.
Practica sportivă, autorii români şi străini arată că uneori selecţia timpurie este riscantă. în primul rând, ea poate lăsa în afara procesului de pregătire copii foarte bine dotaţi şi, în al doilea rând, că antrenamentele sportive introduse de timpuriu aduc rezultate bune doar pe termen scurt şi riscul de a afecta serios, mai târziu, echilibrul organismului.
Selecţia timpurie, pentru a reduce cât mai mult din aceste riscuri, trebuie să-şi propună:
a) lărgirea bazei de selecţie, prin cuprinderea tuturor copiilor, cunoscându-se că aptitudinile au o dinamică diferită de dezvoltare de la un individ la altul;
b) să aibă în vedere că lărgirea bazei de selecţie favorizează depistarea indivizilor purtători de gene alele (forme diferite de gene pentru exprimarea aceluiaşi caracter), cu capacităţi mari de adaptare în procesul de antenament;
c) să se ţină cont că sportul, ca fenomen social, determină pe tineri, subiecţi excepţional dotaţi, să se decidă în favoarea sportului de performanţă;
d) fenomenul de "secular trend" (tendinţă seculară), concretizat în creşterea accelerată a unor indici (înălţime, anvergură etc) în ultimele decenii ale secolului, acest interesant fenomen biologic, se constituie într-un real sprijin;
să ţină cont că selecţia timpurie impune efectuarea antrenamentului cu multă atenţie, fiecare individ selecţionat trebuie tratat diferenţiat, funcţie de dezvoltarea fizică şi psihică, de etapa în care se află.
Datorită unor deprinderi greşite, a unei lipse de experienţă, unii copii dotaţi pot rămâne în afara selecţiei. Se impune pentru aceasta o pregătire comună, prealabilă de 2-3 luni şi numai după aceea o testare serioasă şi includerea lor în grupele de începători, în unele sporturi această pregătire prealabilă durează 1 -2 ani.
Copiii selecţionată să aibă o stare de sănătate perfectă. Este imperios necesară efectuarea unei anamneză complexe şi a unui control medical complet, imediat după selecţie.
Probele de selecţie să fie cele mai semnificative. La stabilirea lor să se aibă în vedere existenţa parametrilor morfofuncţionali şi motrici determinaţi genetic [înălţimea, anvergura, viteza, îndemânarea) ce pot fi dezvoltaţi mai puţin prin antrenamente.
Utilizarea celor mai potrivite căi precum asistenţa la lecţiile de educaţie fizică, discuţii cu învăţătoarea şi profesorii, concursuri de selecţie, trialuri, trecerea probelor fizice (fitness), etc.
Selecţia să devină cât mai eficientă. Dacă în prezent se realizează în procent de 1 subiect din 100, în viitor trebuie să devină 1/1000-1/10000, pentru a evita investirea de capital de muncă, moral şi material în subiecţi care mai târziu nu vor confirma şi care în marile confruntări nu vor fi competitivi.
Selecţia are un caracter permanent, diferenţiat pe stadii (copiii, juniori, sportivi consacraţi) şi pe nivele valorice (divizii, loturi naţionale, olimpice, etc). Pentru clasele sportive, normele de control anuale trebuie să-i înlăture pe cei necorespunzători, care vor fi imediat înlocuiţi cu alţii, altfel sistemul este închis şi antrenorii vor fi obligaţi să lucreze cu copii necompetitivi.
Cunoaşterea fondului ereditar. Scăderea "necunoscutei" se poate realiza numai printr-o selecţie (atât la copii cât şi la adulţi) desfăşurată pe baze antropologice şi genetice. Metodologia acestor discipline obiectivează într-un grad ridicat metodele de selecţie, care devin cu adevărat ştiinţifice şi care se realizează pe parcursul a câtorva etape (procedee, metode):
1. Analiza biochimică a tipului constituţional, furnizează informaţii deosebite:
a) viteza potenţială de producere a insulinei, factor important în randamentul sportiv, variază în limite foarte largi, de la10 la 40%;
b) cu rezonanţă în eficienţa antrenamentului sportiv se prezintă concentraţia iodului (2,5-11,5%), variaţiile catalizei plasmatice, lipazei serice, anhidrazei carbonice ş.a.;
c) cunoaşterea unor individualităţi — tip constituţional endocrin - are o însemnătate covârşitoare pentru realizarea cu randament maxim a antrenamentului sportiv.
2. Cariograma este evidenţierea la microscop, sau cu timidina marcată a celor 46 de cromozomi (corpusculi de substanţă din nucleul celulei). Organismul feminin ca şi cel masculin posedă atât hormoni androgeni — masculini - cât şi estrogeni — feminini — variind doar proporţia la cele două sexe. Se înţelege uşor avantajul tipului androgen pentru sportul de performanţă (la femei, rată mai mare de masculinitate). Se poate de asemenea stabili sexul genetic normal caracterizat prin prezenţa cromozomilor XX la femei şi XY la bărbaţi.
La bărbaţi există şi posibilitatea formulei XYY, care se încadrează în normalitate. S-a dovedit că au o determinare de talie de peste 1,90 m, au parametrii foarte ridicaţi la calităţile motrice forţă şi rezistenţă. Determinările cariometrice dau indicaţii preţioase şi în privinţa dinamicii anumitor caractere somatofuncţionale (spre exemplu, înălţimea, care prezintă corelaţii cu forma şi dimensiunile cromozomului U).
3. Ancheta familială, corelată cu caracteristicile somatofiziologice ale individului. Investigarea arborelui genealogic urmăreşte calităţile somatice, motrice şi psihice la nivelul ascendenţilor (părinţi, bunici) şi rudelor colaterale (fraţi, surori etc). Studiul gemenilor este o metodă de mare valoare asupra evoluţiei caracterelor morfologice ale gemenilor monozigoţi comparativ cu cei dizigoţi.
Se poate aprecia condiţionarea ereditară asupra unor caractere morfofuncţionale luând ca bază diferenţele dintre partenerii gemeni. Pentru fiecare caracter există o limită superioară de adaptibilitate genetică, care nu poate fi depăşită.
Fenomenul de consanghinitate cu coeficient de rudenie mare (Malecot) se caracterizează prin subiecţi (proveniţi din asemenea căsătorii) umani cu boli ereditare şi potenţial psihomotric mai scăzut. Fenomenul de heterozis (când urmaşii provin din indivizi cât mai îndepărtaţi geografic, sau chiar rasial) conduce la naşterea unor descendenţi cu capacităţi psihomotrice net superioare.
4. Investigaţii antropologice şi genetice.
Procesele aerobe şi anaerobe sunt determinate preponderent genetic, fenomen demonstrat şi de determinismul genetic al procentului de fibre albe cu bogat aparat mitocondrial şi fibre roşii încărcate cu o cantitate sporită de mioglobină.
Biopsia musculară este metoda care investighează muşchiul din punct de vedere al proporţiei fibrelor albe (de viteză] şi fibrelor roşii (de forţă şi rezistenţă]. Rasa neagră are un procent ridicat de fibre albe în muşchi, conferindu-i calităţi superioare de viteză. Stadiul de investigare numai a proceselor aerobe şi anaerobe începe să fie depăşit, trecându-se tot mai mult la determinări ale unor componente ale echipamentelor energetice semnificative în efort (M. Ifrim).
Studiul particularităţilor dermatoglifice (studiul pielii, amprentele degetelor, desenele şi liniile palmelor, perniţele palmei) poate să ne dea date preţioase despre motricitatea şi posibilităţile de performanţă ale individului.
Selecţionarea profesorilor (antrenorilo) care pregătesc sportivi de înaltă performanţă în instituţiile şcolare specializate - cluburi sportive şcolare, licee (clase) sportive. în viitorul foarte apropiat se va pune şi în sport problema "investiţii-beneficii-profit", mai cu seamă în cel de performanţă. S-ar putea ca modelul occidental privind selecţia, iniţierea şi pregătirea copiilor şi juniorilor pentru marea performanţă să pătrundă şi la noi.
Nu în totalitate, oamenii şcolii, profesorii de educaţie fizică înţeleg dificultăţile şi dimensiunile acestei răspunderi. Nu întotdeauna oamenii şcolii se străduiesc să ridice activitatea la clasă, grupă, echipă, pe treapta cea mai de sus a onoarei şi demnităţii profesionale. Se întâlnesc profesori care prin calităţile proprii, prin iubire şi pasiune au ştiut să dea profesiunii lor întreaga splendoare şi strălucire pe care le merită, au făcut performanţă.
Din întâmplare sau din raţiuni silite, au ajuns în învăţământ oameni fără pic de vocaţie (echipe retrogradate, număr redus de sportivi la antrenamente, numeroase accidente, sportivi mediocri, locuri modeste în clasamente, fără promovări la eşaloanele superioare etc), fără umbră de interes şi bună voinţă pentru sportul şcolar de performanţă şi mai ales, fără nici cel mai palid semn de respect faţă de sine şi faţă de instituţia educaţiei, oameni care au încercat şi încearcă mereu sentimentul incompatibilităţii naturale cu profesia celui chemat în învăţământ pentru clase, licee şi cluburi sportive.
Prin urmare se pune problema rigurozităţii în selecţia profesorilor "făcători de performeri". Ştim că Platon îl plasa pe pedotrib sau pe gimnast imediat după oamenii de stat, pentru că ei posedau o cultură academică şi o pricepere deosebită. Nu toţi "specialiştii" pot face performanţă.
sursa imaginii - freeschoolclipart.com
- Exercitiile prin care un sportiv isi poate dezvolta viteza (6784 visits)
- Exercitiul fizic (6542 visits)
- Dezvoltarea fizica (4404 visits)
- Clasificarea deprinderilor motrice (3739 visits)
- Forta si factorii care o influenteaza (3405 visits)
- Pregatirea fizica a sportivului (3263 visits)
- Clasificarea exercitiilor fizice (3230 visits)
- Recuperarea organismului dupa efortul sportiv (3004 visits)
- Volumul efortului in antrenamentul sportiv (2871 visits)
- Pregatirea tehnica a sportivului de performanta (2831 visits)
- Importanta igienei echipamentului, a salilor sportive si a obiectelor sportive (2801 visits)
- Motricitatea (2703 visits)
- Intensitatea efortului in timpul antrenamentului sportiv (2675 visits)
- Priceperile motrice (2572 visits)
- Viteza (2298 visits)
- Qigong - sportul preluat de la asiatici
- Pilates
- Yoga
- Aparitia hockey-ului pe gheata
- Pregatirea tehnica a sportivului de performanta
- Clasificarea exercitiilor fizice
- Educatia fizica si calitatile motrice
- Sportul in conceptia marilor filosofi
- Sportul si importanta sa straveche
- Rooney a parasit Campionatul Mondial din Germania pe usa din dos
- Paul Scholes, foarte apreciat de specialisti
- Rio Ferdinand: Din Postura De Capitan In Postura De Spectator
- Vidic-un model de devotament
- Cel mai bun fundas stanga din lume in numai 2 ani si jumatate
- Exercitiile prin care un sportiv isi poate dezvolta viteza
- Qigong - sportul preluat de la asiatici
- Sportul in conceptia marilor filosofi
- Caracteristicile fortei sportive
- Efectele devastatoare pe care fumatul si alcoolul le poate produce sportivilor
- Cum putem acorda primul ajutor in caz de leziuni ale oaselor sau ale tesuturilor moi
- Importanta igienei echipamentului, a salilor sportive si a obiectelor sportive
- Specificitatea antrenamentului sportiv
Categorie: Sport - ( Sport - Archiva)
Data Adaugarii: 29 February '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :