Hipotensiunea arterială

Hipotensiunea arterială se manifestă prin tensiuni arteriale scăzute permanent, egale cu 90—100 mmHg sau inferioare şi secundare, când tensiunea scade brusc cu 30—40 mmHg sub tensiunea arterială obişnuită.

Hipotensiunea constituţională sau permanentă se caracterizează prin tensiuni maxime variind între 90 şi 110 mmHg. In general este bine suportată, alteori se asociază cu oboseală, rezistenţă mai scăzută la efort. Este agravată de surmenaj, stări emotive, gastroenterite, infecţii acute. Nu necesită nici un tratament, iar statisticile arată că rata de viaţă este superioară mediei.

Hipotensiunea secundara apare în stări de şoc cardiovascular (in farct miocardic, aritmii cu ritm rapid), în infecţii acute şi cronice, stări de denutriţie, insuficienţă a glandelor suprarenale. Tratamentul constă în eliminarea cauzelor scăderii tensiunii, antibiotice în stări infecţioase, tratarea tulburărilor de ritm, tonicardiace, oprirea unei hemoragii (de exemplu epistaxis).

Aritmiile

In mod normal inima are o activitate ritmică, continuă şi regulată de 70 bătăi pe minut în repaus. Din motive diverse, ritmul cardiac se poate accelera (tahicardie) sau poate deveni mai rar (bradicardie); alteori devine neregulat în diverse aritmii; bolnavul îşi simte bătăile inimii sub forma aşa-ziselor palpitaţii, iar când au o frecvenţă mare, aritmiile paroxistice se însoţesc de o senzaţie de rău, mergând uneori până la pierderea cunoştinţei.

Cel mai des, bolnavii îşi simt mai puternic bătăile inimii după prânzuri copioase, în cazuri de surmenaj, anxietate, tahicardia se însoţeşte uneori de mici întreruperi „rateuri ale inimii", care devin mai perceptibile în poziţia culcată, de o stare de teamă, transpiraţii. De cele mai multe ori aceste tulburări nu prezintă nici un pericol pentru bolnav, fiind expresia unor stimulări ale centrilor nervoşi din creier şi ale centrilor cardioacceleratori (stimularea sistemului neurovegetativ simpatic).

Stările de hiperemotivitate, abuzul de cafea, sau ceai, fumatul, prânzurile abundente, aerocolia sunt cauzele frecvent întâlnite. Mai rar, accesele survin brusc (tahicardia paroxistică, fibrilaţia atrială paroxistică) sau se instalează progresiv (fibriloflutter, fibrilaţia atrială cronică). Asemenea cazuri traduc tulburări de irigaţie parţială a ţesutului specific din miocard, expresie a unei cardiopatii ischemice. Foarte rar, ritmul cardiac poate scădea sub 40—50 de bătăi pe minut, cu pierderea cunoştinţei când ajunge la 20—30 de bătăi pe minut.

Incontestabil, precizarea diagnosticului şi a tratamentului revine medicului; totuşi, o bună analiză a aritmiei paroxistice permite un diagnostic retrospectiv în cazul când la examenul medical nu se constată nici o anomalie de ritm. în cazul aritmiilor paroxistice care de regulă sunt trecătoare, este foarte util ca bolnavul sau cineva din apropierea sa să poată să aprecieze frecvenţa şi în ce măsură ritmul este sau nu regulat.

De asemenea, se recomandă cât mai mult cu putinţă stăpânirea nervozităţii, deoarece o emotivitate crescută întreţine aritmia, iar o anxietate mai mare oferă o imagine falsă de aparentă gravitate. De obicei, medicaţiile antiaritmice influenţează favorabil evoluţia aritmiilor; totuşi, nu trebuie neglijată fibrilaţia atrială care sub digitală are o evoluţie bună, pentru că în cazul ignorării se poate ajunge la insuficienţă cardiacă

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: inima, infarct, efort

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---