Paralel cu cultura populara de circulatie oala –cercetarile atesta ca au existat dovezi ale culturii in forma scrisa-documente in limba Latina care atesta raspandirea larga a scrisului in perioada romanizarii Daciei.

Apoi in evul mediu limbile de cancelarie si de cult care se folosesc in tarile Europei sunt limbile Latina,greaca si slavona.

Primele forme ale culturii romane in limba slavona sunt manuscrisele cu character religios, istoric si didactic.

Scoli de carte slavoneasca functionau pe langa manastirile Tismana ,Cozia,Govora, Bistrita,Putna,Neamt,etc.In manastiri se aflau biblioteci de manuscrise slavone ;calugarii au copiat unele manuscrse cu migala si rabdare si cu un remarcabil simt artistic. Amitim astfel Evangheliarul slavon –copiat in 1405 de calugaul N icodim.In sec. al XV-lea apar si primele scrieri originale in limba slavona, astfel Viata si sujba sf. Ioan cel nou-scrisa la indemnul lui Alexandru cel Bun de Grigore Tamblac.

Mitropolitul Varlaam tipareste la Trei Ierarhi Cartea romaneasca de invatatura.

In secolul al XVII-lea istoriografia nu mai este opera calugarilor, cia unor boieri patrioti cu dragoste de cultura.Cronicile nu mai sunt scrise din porunca domnitorilor la curte- ele sunt scrise in limba romana din dorinta de a pune in fata generatiilor urmatoare evenimentele trecutului. In Moldova primul nostrum cronicar este Grigore Ureche care scrie LETOPISETUL TARII MOLDOVEI DE LA DESCALECATUL LUI DRAGOS VODA (1359) PANA LA A DOUA DOMNIE A LUI ARON VODA (1594).Originalul cronicii sa pierdut pastrandu-se doar copiile cu interpolari, facute de Simion dascalul, Axinte Uricriul si Mihail Calugarul. Urmasul sau este Miron Costin care continua Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda pana laDabija Voda (1661).

Opera sa e mai vasta caci cuprinde si De neamul moldovnilor lucrare cu caracter polemic indreptata impotriva"ocarilor"si"basnelor” celor care au facut "adaosaturi” cronicii lui Ureche.

De asemenea scrie si poemul filozofic Viata lumii pe tem trecerii timpului si asoartei shimbatoare (“fortuna labilis”), voind sa dovedeasca faptul casi in limba romana se pot scrre stihuri. Alte doua lucrari istorice ale sale sunt Cronica tarilor Moldovei si Munteniei si Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca.

Posesor al unei arte literare mai evoluate va fi Ion Neculce care scrie LETOPISETUL TARII MOLDOVEI DE LA DABIJA VODA PANA LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT (1743).

In predoslovie el precizeaza sursele de inspiratie care sunt: traditia orala, lucrurile aflate"audzitele celor batrani boieri", precum si propria sa viata caci timp de cinzeci de ani, marturiseste autorul"istoria au fost scrisa in inima mea”. Cronica dobandeste astfel un caracter memorialistic…Important e faptul ca el va strange si patruzeci si doua de legende populare pe care le va aseza in fata cronicii sub titlul O seama de cuvinte.

Grigore Ureche afirma cu convingere"romanii, cati se afla lacuitori in tara Ungureasca si la Ardeal si Maramorasu de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Ram se trag”. Ion Neculce prezinta si evenimentele paricipand afectiv la relatare.Labaza acestei atitudini sta dragostea fierbinte fata de patria si poporul sau, toate evenimentele si personajele fiind appreciate din acest punct de vedere.Vazand decaderea moravurilor si impilarea, cronicarul e indurerat si exclama"oh,oh,oh,vai ! vai ! vai ! di tara.Ce vremi cumplite am adjunsu si la ce cumpana am cazut.”. Modalitatile literare dezvoltate in scrieri sunt: aarta portretului, arta descrierii si arta naratiunii. Gr. Ureche e primul biograf al domniei lui Stefan cel Mare pe care il prezinta ca pe un erou al luptei petru neatarnare:"Fost-au acest Stefan Voda om nu mare de statu, manios si de graba a varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omora fara giudet.Amintrelea, era om intreg la fire nelenesu si lucrul sau il stia a-l acoperi si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester ; unde era nevoie insusi se vara, ca vazandu-l ai sai sa nu indaraptieze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde-l biruia altii nu pierdea nadejdea ca stiindu-se cazut gios, se ridica deasupra biruitorilor”.

Portretul are o frumusete clasica si un stil lapidar caracterizat prin sobrietate,precizie si conciziune, amintind prin acestea de arta istoricilor latini. Observand ca,mai intai, dintr-o singura miscare sigura, schiteaza portretul fizic apoi indica principala trasatura de caracter,"impulsivitatea”:"…manios si de graba a varsa sange nevinovat". Continua apoi cu enumerarea remarcabilelor calitati ale acestuia: capacitatea intelectuala, harnicia, agerimea, vitejia, arta ilitara si perseverenta. Incheia prin a arata ca toate acestea au fost pretuite de norodul sau care la plans la moarte ca pe un parinte. Cronicarul foloseste aici sinecdoca spunand ca:"l-au ingropat tara in manastire la Putna"

Si Miron Costin e creatorul unor portrete concise facute lui Gh. Stefan si lui Stefan Tomsa. Intaia descriere din literatura romana o datoram lui Miron Costin ; este vorba despre tabloul invaziei lacustelor: stoluri de lacuste"care unde cadea la mas ca albinele de gros dzacea”,iar unde se asezau"nice frunze, nice pai, ori,de iarba,ori de semanatura nu ramanea". In centrul fiecarei cronici sta figura unui domnitor ; in cronica lui Urche locul central il ocupa domnia lui Stefan cel Mare, in centrul cronicii lui Miron Costin aceea a lui Vasile Lupu iar in aceea a lui I. Neculce – domnia lui D. Cantemir.

Gr. Ureche sties a surprinda trasaturile esentiale mai ales pe cele morale sis a dea viata personajelor istorice. Miron Costin poseda tehnica conflictului, face o prezentare dramtica si se apropie de modalitatea artistica a povestirii literare.

Cel mai talentat cronicar ramane insa I. Neculce al carui letopiset e sic el mai important din punct de vedere literar. El alcatuieste portrete memorabile cum sunt cele ale lui Dosoftei, nicolaie Milescu ori Petru cel Mare – selectand faptele cele mai graitoare.

Uneori portretele sunt realizate in culori sumbre cum e cel a lui Gin Ali Pasa:"un pagan rau turbat si mare sorbitoriu de sange asupra crestinilor…”. Se remarca talentul de povestitor al cronicarului, stilul oral, popular. Cronicarul isi insuseste mijloacele artistice ale povestitorului anonim , participand ca si acesta la actiunea narata.El utilizeaza expresii populare ("au stins bine focul cu paie"), zicatori si proverbe.

S-a spus cu indreptatire ca opera lui I. Neculce face trecerea de la literatura istorica la literatura artistica ; I.Neculce e considerat primul nostru mare povestitor –opera sa fiind un adevarat model stilistic si un apreciat izvor de insiratie.

Cronica lui Grigore Ureche a servit ca izvor de inspiratie lui C. Negruzzi (Alexandru Lapusneanul), V. Alecsandri (Despot –Voda), B. Delavrancea (Apus de soare, Viforul si Luceafarul ), M. Sadoveanu (Soimii si Nicoara Potcoava).

Fraza lui M. Costin,ampla, bogat ornamentata, prezinta unele influente latine si polone in lexic si in sintaxa rod al cunostintelor umaniste capatate in Polonia. M. Costin a scris Viata Lumii, poem filozofic –una din primele opere in versuri in literatura noastra. A mai scris lucrarea cu caracter polemic De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor in care dezbate pe larg problema originii romane si unitatii poporului roman – lucrare izvorata dintr-un adanc sentiment patriotic:"A lasa nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o seama de scriitori, ieste inimii durere". El are cunostinta grelei raspunderi pe care o are fata de urmasi"scrisoarea ieste un lucru vesnic...Eu voi da seama de ale mele cate scriu". Letopisetul sau a constituit izvor de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu, dintre care amintim pe M. Sadoveanu ( Neamul Soimarestilor).

Ion Neculce, povestitor talentat, portretist este fauritorul unui stil expresiv bogat in epitete, metafore si comparatii. Letopisetul lui Neculce"comoara de frumusete artistica"a constituit izvor de inspiratie pentru Zodia cancerului sau Vremea Ducai Voda de M. Sadoveanu - care de fapt cnsidera opera cronicarului"carte de capataii".

Carturar de formatie enciclopedica, remarcabil prin poliglosie si eruditie, Dimitrie Cantemir si-a indreptat atentia ca nimeni altul pana la el, catre domenii diverse ale culturii, pe care le-a explorat de pe pozitiile unui umanism avansat promovand tendintele laice si rationaliste. Autor al unei conceptii inchegate intr-o incercare de sistem filosofic de pe o pozitie noncomformista care separa stiinta de teologie – D. Cantemir ne-a lasat si prima lucrare filosofica de proportii – Metafizica si o prima incercare in directia logicii ; el contureaza un nou domeniu, activitate rationala pe care se poate cladi civilizatia, apropindu-se astfel de orientarile avansate de cultura europeana exprimate in acea vreme de Leibnitz sau Monesquieu.

Nicolae Iorga spunea ca D. Cantemir reprezinta"modul romanesc de a fi in civilizatia universala". D.Cantemir e savantul cu care cultura romaneasca in prima ei etapa a urcat piscurile cele mai inalte, patrunzand incontestabil si definitiv in sfera valorilor universale fapt confirmat si prin prezenta mumelui sau pe frontispiciul Sainte- Genevieve din Paris. S-a bucurat de pretuirea unor oameni ilustri ca Voltaire, Byron, Belinski, Hugo.

Daca am incerca sa-l plasam pe Cantemir in curentele culturale ale vremii, nu-l putem incadra in randul invatatilor ce au studiat in Polonia, dar nici in mediul slavonesc sau in cel grecesc. El poseda o cultura apuseana, cu un colorit dat de orientalismul grecesc. Preocuparile sale fata de Orientul Apropiat poarta un caracter stiintific apusean. Poliglot, cunoscator al limbilor clasice si al culturii antice, D. Cantemir se incadreaza in curentul umanist.

In 1698 a publicat la Iasi prima lucrare filozofica din cultura noastra: Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea, text juxtapus grec si roman. Tema cartii e lupta dintre suflet si trup, in final demonstrandu-se superioritatea vietii spirituale. Cantemir dezvolta motive cunoscute in literatura lumii: ubi sunt "o lume stiu ca au mai existat multi altii ca mine si chiar mai puternici, dar pana la urma ce-au devenit ?"; al egalitatii in fata mmortii"unul este sfarsitul tuturor: moartea” etc.

Lui Cantemir ii datoram aparitia in 1705 a primei incercari romanesti"Istoria ieroglifica”. E un pas inainte fata de naratiunea istorica a cronicarilor, caci scriitorul nu a urmarit faptele in desfasurarea lor dinamica, ci inverseaza raporturile dand dplina libertate fanteziei. Cantemir abandoneaza naratiunea de tip istoric in favoarea celei alegorice. Romanul e o descriere alegorica a luptelor dintre Cantemiresti si Brancoveanu. Personajele sunt invaluite sub masca unor animale sau pasari Cantemir potrivind"firea chipului cu firea dihaniei ”.

Desi calitatile literare ale scrierii nu pot fi tagaduite"Istoria ieroglifica"nu a putut influenta evolutia romanului nostru deoarece a ramas multa vreme in manuscris.

D. Cantemir realizeaza cea mai importanta parte a operei sale in perioada dintre 1711 si 1719. Acum se scriu"Istoria Imperiului Otoman","Descrierea Moldovei","Hronicul aromano-moldo-vlahilor","Logica", Sistema religiei mahomedane".

In 1714 este ales membru al Academiei din Berlin (sectia orientalistica) si la cere aceleiasi institutii scrie lucrarea mongrafica"Descriptio Moldaviae”. Materialul e organizat in trei parti: Partea geografica , Partea politica, Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova. Prima cuprinde ample descrieri ale apelor, muntilor si campiilor, ale florei si faunei. Dintre ele se detaseaza descrierea Ceahlaului:"Muntele celmai inalt se numeste Ceahlaul, despre care daca anticii ar fi facut vorbire in basmele lor, ar fi fost tot atat de vestit ca si Olimpul, Pindul,sau Pelias". In continuare ne da informatii despre alegerea domnilor si despre scoaterea din scaun, despre obiceiurile Curtii, divanul de judecata, despre tagma boierilor dar si despre obiceiurile romanilor legate de nunta si inmormantare. Atunci cand vsde starea generala de saracie din cauza birurilor, deplange cu patima soarta vitrega a tarii. Ca si Neculce, Ureche sau Costin condamna lacomia abuziva a turcilor.

Cantemir e un precursor in geografie- relizeaza prima harta a Moldovei-si in etnografie descriind in amanunt marile ceremoniale din viata poporului roman.

In capitolul numit"Despre naravurile moldovenilor"incearca prima definire a personalitatii poporului nostru. Remarca ca moldovenii sunt firi deschise, joviale dar nestatornice, iubitori de galceava si trufasi, dispretuiesc invatatura, dar se pricep la lucrurile razboaielor,ca toti oamenii se incred in destin, sunt petrecareti si ospitalieri. Tot aici, pomeneste despre hora si dansul calusarilor. Cantemir se dovedeste un abil observator al mentalitatii oamenilor simpli, al obiceiurilor si credintelor.

Importante sunt informatiile despre ritualul religios si despre eresurile poporului ( Despre religia moldovenilor ), precum si teoria sa despre descendenta latina a limbii romane. Pentru a demonstra pastrarea elementului latin in romana, mai mult decat in italiana realizeaza prima fisa de filologie comparata. Cu aceste teorii, in parte exagerate, pe care le reia si in"Hronic” voia sa evidentieze originea nobila a romanilor ca descendenti directi ai romanilor.

Creator al romanului istoric, scriitorul, a facut din popor un personaj permanent. In romanele istorice Mihail Sadoveanu reinvie oamenii care de-a lungul veacurilor s-au ridicat la lupte pentru libertate nationala si sociala. Pentru marele prozator trecutul inseamna un prilej de comunicare cu cei care au iubit si cistit pamantul romanesc. Trei etape din istoria Moldovei alcatuiesc sirul evocarilor: secolul al-XV-lea dominat de personalitatea lui Stefan cel Mare este prezent in romanul Fratii Jderi . Sfarsitul secolului al – XVI – lea, lupta sangeroasa pentru putere, alungarea de la tronul tarii de catre fratii vitregi ai lui Ion Voda cel Cumplit a tradatorului Petru Schiopul apar in romanul Soimii (1904) reluat ulterior in Nicoara Potcoava (1952). Sec al – XVII – lea este infatisat prin descrierea epocii lui V. Lupu in romanul Nunta domnitei Ruxandra. mult mai importanta e insa evocarea starii jalnice a Moldovei sub Duca Voda in opera Zodia cancerului sau Vremea Ducai Voda.

O imbinare armonioasa a luptei pentru independenta nationala cu cea pentru libertate sociala e zugravita in romanul Neamul Soimarestilor. Cunoscator temeinic al trecutului istoric, M. Sadoveanu nu s-a bazat numai pe documente. Natura, folclorul, intelepciunea si cronicile scrise de Ureche, Costin si Neculce sunt elemente permanente ale ambiantei istorice"multe te-am inteles privind numai in jurul meu si pentru asta ma inchin codrilor si apelor care au ramas si pamantenilor care s-au schimbat foarte putin"marturiseste prozatorul.

"Fratii Jderi"– epopeea neamului nostru

Opera Fratii jderi are la baza un variat material documentar constand din cronici, alte marurii istorice, legende, balade, cantece haiducesti.Uneori impinge reconstituirea realista in plan fabulos:"O aura mtica pluteste in jurul personajelor jesturile lor se desprind direct din balada sau raspund departe , simbolic, diferitelor, credinte stravechi"( Ov. S. Crohmalniceanu,"Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale").

"Zodia Cancerului...” si"Fratii Jderi" sunt doua capodopere ale genului. In primul roman cunoastem Moldova si oamenii din vremea Ducai Voda prin intermediul unui apusean: abatele Paul de Marenne de la curtea regelui Soare. Abatele intra intr-o lume pitoreasca, dar plina de contraste: se mira de inapoierea satelor si a targurilor, de pe alta parte descopera sub"aparenta salbaticie” niste oameni joviali, ospitalieri, destoinici, care cultiva cu rafinament arta culinara.

"Fratii Jderi"invie anii domniei lui Stefan cel Mare, vremea de fala si de belsug a Moldovei. Romanul e alcatuit din trei parti –"Ucenicia lui Ionut","Izvorul alb",“Oamenii Mariei sale"– fiecare marcand momente distincte in pregatirea luptei decisive impotriva otomanilor. Prima surprinde ucenicia lui Ionut in manuirea armelor si poate fi considerat un roman al formarii, al maturizarii, si are in centru familia comisului Manole Par – Negru.

Urmatorul prozator care a folosit ca sursa de inspiratie cronicile vechi este Costache Negruzzi.

In faurirea unei literaturi originale – a prozei noastre epice – un rol deosebit de important ii revine lui C. Negruzzi. Sustinator al programului Daciei literare, C. Negruzzi cuprinde in proza sa cele mai variate probleme, pornind de la folclor sau cultivarea limbii pana la istoria medievala sau societatea contemporana. De la volumul Amintiri de junete la Negru pe alb si Fragmente istorice sunt cuprinse scrieri romantice ca: Zoe si O alergare de cai, analiza moravurilor si culoarea locala ca in scrisorile Negru pe alb sau nuvele ca Alexandru Lapusneanul, capodopera a literaturii noastre.

Inspirata din cronicile moldovene, nuvela analizeaza cea de-a doua domnie a lui Lapusneanu. Tradat de boieri in prima sa domnie, lapusneanu se intoarce in tara cu ajutor turcesc si ocupa tronul Moldovei impotriva dorintei boierilor. Se arata neindurator fata de boieri ; semnificativa in acest sens e scena omorarii celor 47 de boieri atrasi intr-o cursa la palat, pentru a participa la ospat. In timpul acesta, poporul se revolta si cere capul lui Motoc.

Grav bolnav, in ultima parte a nuvelei, Lapusneanul sfarseste prin a fi otravit chiar de doamna Ruxanda la indemnul la indemnul boierilor Spancioc si Stroici.

Actiunea nuvelei impresioneaza prin realismul si dramatismul ei ; stapan pe arta compozitiei – scriitorul alege episoadele cele mai caracteristice din viata personajului central. Arta constructiei narative prinde viata prin stilul sobru si precis, fapte ce o inpun in literatura noastra ca un model al genului.

Mihai Eminescu se identifica cu spatiul si timpul poporului traieste istoria, traditia si destinul neamului nostru, printr-o contopire a"geniului individual"cu cel"national", astfel opera lui devine"expresia integrala a sufletului romanesc". Cinstind efortul inaintasilor sai de a realiza o literatura specific nationala, eminescu duce mai departe interesul pentr istorie ca obiect de investigare si ca sursa de inspiratie. El insusi marturisea:"Trecutul m-a fascinat intotdeauna. Cronicile si cantecele populare formeaza un material din care culeg fondul inspiratiunilor ". Eminescu a avut la indemana un bogat material documentar. M. Kogalniceanu publicase croicile moldovenesti, iar studiile si lucrarile scrise de N. Balcescu, Odobescu, Hasdeu au contribuit la o mai buna intelegere a fenomenului istoric.

Preocuparile lui Eminescu pentru istorie au ramas in buna masura, in faza de proiect. Ca modalitate de evocare a trecutului, opera sa cuprinde toate compartimentele literare: dramaturgie, proza si poezie. Dintr proiectele dramatice mentionam:"decebal","Bogdan Dragos","Alexandru Lapusneanu","Petru Rares".

Trecutul glorios de lupta al poporului nostru are ca punct maxim sec. XIV – XV, epoca Basarabilor si Musatinilor surprinsa si in nenumaratele proiecte dramatice. Cea mai realizata scriere care evoca istoria nationala este"Scrisoarea III", unde se prezinta un moment de varf al trecutului nostru: batalia de la Rovine.

Initial, Scrisoarea III trebuia sa faca parte din poemul"Panorama desertaciunilor”, pentru ca, in cele din urma, sa apara sub tilul"Scrisoarea III"la 1 mai 1881, in"Convorbiri literare"."Scrisoarea III"este alcatuita din doua parti in antiteza: prima reflecta iubirea de tara a inaintasilor nostri, lupta eroica pentru neatatarnare iar ultima surprinde degradarea morala la care a ajuns soc. romaneasca la sfarsitul sec. trecut.

Pentru Eminescu istoria capata semnificatii majore, trecand dincolo de simpla insiruire de fapte ale unei cronologii particulare, aceasta intra in zona mitului. Aici,"dimensiunile oamenilor si faptelor se modifica sub lentila maritoare a gandului romantic, indragostit de vis si mister, ca de niste binecuvantate compensatii ale unei realitati prea stramte si prea seci"( Z. Dumitrescu Busulenga ). Prin toata opera sa, Eminescu se identifica cu timpul si spatiul national, de aceea N. Iorga il considera"expresia integrala a sufletului romanesc".

Trilogia Moldovei, Apus de soare, Viforul si Luceafarul ,copusa in 1909 – 1910, este rodul unei inalte constiinte cetatenesti a scriitorului care a voit sa puna in fata cotemporanilor sai o pagina din trecutul glorios al poporului nostru. Printr-un concurs fericit de imprejurari, piesa cea mai izbutita a trilogiei ramane Apus de soare capodopera a genului , prin care Delavrancea sta alaturi de inaintasi straluciti, precum Alecsandri si Hasdeu.

Sursele de informatie pentru dramaturg sunt de aflat in Letopisetele Moldovei, publicate de M. Kogalniceanu, in Cronica romanilor si a mai multor neamuri de Gh. Sincai in Arhiva istorica a Romaniei, scoasa de B. P. Hasdeu, si mai cu seama intr – o carte a lui C. Esacru: Stefan cel Mare, Documente descoperite in arhivele Venetiei (1874), unde scriitorul afla o serie de amanunte deosebit de interesante referitoare la ultimele zile din viata marelui voievod moldovean.

"Vad poeti ce-au scris o limba ca un fagure de miere:
Cichindel gura de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea intoarsa, Daniil cel trist si mic,
Vacarescu cantand dulce a iubirii primavara,
Cantemir croind la planuri din cutite si pahara,
Beldiman vestind in stihuri pe razboiul inimic."

"Iar Negruzzi sterge colbul de pe cronice batrane,
Caci pe mucedele pagini stau domniile romane,
Scrise de mana cea veche a – nvatatilor mireni ;
Moaie pana in coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugraveste din nou iarasi panzele posomorate,
Ce – aratau faptele crunte unor domni tirani, vicleni."

Mihai Eminescu ( Epigonii )

---

Tag-uri: referat, proza, sinteza, cultura, literatura artistica

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 12 December '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---